Oricât de clişeic ar suna, vorbele rostite nu pot fi luate înapoi, aşa cum şi încrederea se pierde o singură dată. Iar atunci când vine vorba despre creşterea copilului, ar trebui să avem întotdeauna ceva în minte: un copil nu va uita niciodată; sau, cel puţin, inconştientul lui nu o va face! Tot ceea ce îi spunem copilului, toate laudele şi criticile devin parte permanentă din ceea ce se numeşte imagine de sine a copilului, imagine care se va reflecta şi în adultul de mai târziu.
Trebuie să ne gândim întotdeauna de două ori înainte de a da drumul cuvintelor atunci când suntem nervoase sau, pur şi simplu, cu răbdarea dusă la limită:
Pentru că aşa vreau eu! – Expresia aceasta imperativă, lipsită de o explicaţie logică, trebuie înlocuită cu una care să îi ofere celui mic o motivaţie raţională. Spre exemplu, prin „Ştiu că vrei să te joci în continuare, dar trebuie să plecăm la bunica, pentru că altfel se face foarte târziu”, copilul va înţelege de ce trebuie să facă acel lucru şi se va supune mult mai uşor. În acest mod, nu va rămâne cu senzaţia că este doar un obiect în mâinile tale.
Nu mai plânge! – Această cerinţă trebuie înlocuită cu o frază mult mai empatică, de tipul „Ştiu cât de rău te simţi, şi eu m-aş simţi la fel, dacă aş fi în locul tău!”. Cel mic va simţi că nu este singur, că are un sprijin şi o persoană în care poate avea încredere. Supărarea îi va trece mult mai uşor, iar pe viitor va avea încredere să îţi mărturisească şi alte probleme.
Dacă nu îţi mănânci cerealele, vei rămâne mic şi slab – Nu îi crea copilului tău frustrări, ci arată-i beneficiile a ceea ce face. „Dacă îţi mănânci cerealele, vei fi puternic şi isteţ ca tati”, spune-i, în loc. Vei creşte un copil care va înţelege motivul pentru care trebuie să facă anumite lucruri.
Nu faci deloc bine, dă-mi mie – Cu siguranţă fiecare părinte vrea ca cel mic să crească având încredere deplină în propria persoană, ceea ce înseamnă că această frază nu trebuie să o audă niciodată. Spune-i, în schimb, „Haide să îţi arăt un truc care te va ajuta să te descurci mai uşor”. Nu doar ca vei avea un copil mai îndemânatic şi chiar mai isteţ, ci vei creşte fiind un adult responsabil, care va avea încredere în el şi în ceea ce face.
Văd că eşti cam nervos, încetează – Nu creşte un copil plin de frustrări, care să se inhibe şi să nu se exteriorizeze, atunci când simte nevoia. Când vezi că este supărat sau chiar nervos, întreabă-l dacă vrea să discutaţi despre problema care s-a ivit, încearcă să înţelegi că, deşi pentru tine poate fi o problemă minoră, pentru el este însemnată (când eşti mic, problemele mici ţi se par uriaşe) şi sfătuiţi-vă împreună.
Dacă vei spăla vasele, îţi voi da bomboane – Întreabă-l, în loc, dacă îşi aminteşte ultima dată când te-a ajutat să spălaţi vasele şi spune-i că ţi-e fost de mare ajutor. În loc să creşti un copil care să ofere doar pentru a primi recompense, vei creşte unul care va dărui pentru propria bucurie sufletească. În plus, în acest mod vei reuşi şi să îl ţii departe de alintăturile atât de dăunătoare, de tipul „dacă îmi dai, fac!”.
De unde să ştiu eu ce mă întrebi tu – Vrei să ai un copil care să îşi inhibe curiozităţile sau unul care să întrebe, să îşi dezvolte imaginaţia şi să afle cât mai multe lucruri despre tot ceea ce îl înconjoară? Încearcă să acorzi întrebărilor sale atenţia cuvenită şi, dacă nu ştii ce să răspunzi, nu evita şi nu minţi. Spune-i, mai bine, „nu ştiu încă, dar promit să îţi răspund îndată ce voi afla”.
Nu te mai uita la televizor – Nu îi spune copilului să înceteze să facă o activitate, dacă nu îi oferi nimic în schimb. Copiii au foarte multă energie, vor să afle foarte multe lucruri, iar pentru ei „a sta degeaba, să te odihneşti”, nu există. Dacă ţi se pare că stă prea mult în faţa televizorului, a tabletei sau a telefonului, oferă-i alternative interesante. Joacă-te cu el, du-l la diferite cursuri (de dans, de karate, de pictură etc). Un copil ignorat va creşte în ritmul lui şi va adopta comportamente de care nu veţi fi deloc mândri.
Uite ce ai făcut – Nu îi reproşa copilului greşelile. Explică-i de ce este greşit ceea ce a făcut şi spune-i că ştii că nu a vrut, dar roagă-l să fie mai atent pe viitor. Va înţelege astfel care sunt consecinţele faptelor lui şi va deveni mai prudent.
Uite-te la Ionuţ. El mereu ia note mai mari decât tine – Nu îţi compara niciodată copilul cu altul. Cel mai des comparăm punctele slabe ale copiilor noştri cu punctele forte ale altora - reţeta sigură a stimei de sine scăzute. Şi tu ai puncte forte şi în mod sigur există persoane care se compară cu punctele tale forte, simţindu-se descurajate. Avem reacţii de tipul: “Cum ai luat tu notă 8 la română, când Ionuţ a luat 10?”. Poate că Ionuţ este pasionat de compuneri, iar copilul tău este pasionat de matematică. Nu te aştepta să exceleze în toate domeniile. Fiecare este bun la ceva. Descoperă care e pasiunea lui şi încurajează-l în acea direcţie!
Sursa: Brightside
