Copiii adoră jocurile. Ei învață mai ușor prin joacă. Nu o spun doar eu, din proprie experiență, ci și psihologii și profesorii. Și, s-o spun p-aia dreaptă, mie chiar îmi place să mă joc tot felul de jocuri de copii. Chiar mă distrez!
Nu mereu avem timp să ne așezăm în fața tablei unui joc interactiv. Nu mereu procesul de învățare, pentru Alexia, este floare la ureche. Pentru a împușca mai mulți iepuri dintr-un foc, m-am gândit că pot face chestii distractive și educative cu fata mea și când nu suntem acasă. În drum spre școală, la cumpărături, în metrou, în autobuz… Practic, oriunde în afara casei. Transformăm timpii morți în ceva distractiv. Plus că, prin jocurile noastre, reușim să ne cunoaștem mai bine, să comunicăm, să ne conectăm.
În cele ce urmează, am să vă spun cum mă joc eu cu Alexia. Unele dintre cele 12 jocuri, zic eu, le-am inventat noi, altele sunt jocuri clasice, păstrate ca atare sau adaptate. Sunt jocuri distractive pentru toți cei care le joacă, dar, dincolo de amuzament, au și un important rol educativ. Dezvoltă imaginația, atenția, limbajul copilului, îl ajută să își exprime sentimentele, te ajută pe tine, ca părinte, să descoperi lucruri pe care copilul nu ți le-ar spune pur și simplu.
Acestea fiind zise, iată care sunt jocurile noastre:
1. Adaugă litera / schimbă litera
Fiecare jucător alege un cuvânt. Celălalt jucător trebuie să îi adauge o literă cuvântului spus de primul jucător, ca în exemplele de mai jos.
pată – pLată
masa- masaJ
casă – cLasă
pasă – pLasă,
cai – cEai
pată – paStă
fată – faPtă
pete – peȘte
babă – baRbă
basm – basmA
apă- Mapă
casă – casCă
spus – sUpus
sună – sAună
pace – pLace
Când rămâneți fără variante, puteți alege să schimbați o literă din cuvânt.
sat – sac – suc
sare – tare – mare
rană – pană
supă – sumă – sună
cană – casă
casă – masă
mic – tic (de la tic/gest sau de la tic-tac)
tace – pace
pană – până
2. Spune cuvântul pe silabe sau pe litere
Aici e chiar simplu, nu? Nu mai e nevoie de explicații. Jocul ăsta îi va ajuta foarte mult la școală.
3. Completează cuvântul
Eu spun prima silabă a cuvântului, Alexia o spune pe a doua. Dacă e un cuvânt din mai multe silabe, fiecare continuă cu câte o silabă. Din nou, acest joc îl ajută pe copil să învețe despărțirea corectă în silabe.
4. Jocul sentimentelor (îmi place/nu-mi place)
Ei, aici este nevoie de multă măiestrie din partea adultului să îl determine pe copil să își deschidă sufletul. Poate copilul nu vrea să spun din prima. Nu-i nimic. Adultul își spune partea lui și îl implică și pe copil. De exemplu, eu îi spun Alexiei ce îmi place și ce nu-mi place la mine, sau la șeful meu, ori la doamna de la magazin, care mi-a vorbit. Îi spun că aș vrea să schimb ceva anume la comportamentul, reacțiile mele (sau ale cuiva la care îmi place/nu-mi place) și o întreb ce ar trebui să fac. Apoi, îi vine ei rândul să îmi spună ce îi place/nu îi place și ce ar vrea să schimbe la o persoană oarecare sau chiar la jucăria ei (toate jucăriile ei au nume și personalități diferite, iar eu trebuie să mă prind cu cine seamănă ele la comportament).
(...)
Citește mai mult pe blogulmamei.ro
