Nu stiu cum sunteti voi, dar la mine, iarna, pregatirea pentru a iesi din casa este mai lunga decat statul afara propriu-zis. Si cu singuranta mai obositoare.
Se incepe cu pasul 1: - Anuntul ca vom pleca, descrierea locului in care mergem. Obtin din partea copiilor (2 si 4 ani) o vaga indreptare a ochilor spre mine. Semn ca m-au auzit si ufffff... de data asta nu au nimic de comentat in legatura cu proiectul. Cainele cum a auzit cuvantul afara a inceput sa sara pe mine, el vrea ACUM.
- Incep sa fac bagajul - apa, fructe, biscuiti, poate iaurt + lingura, servetele umede, scutece, servetele uscate, bani, chei, cateva masinute, servetele pentru caine, lesa, telefon... (brrr iar s-a descarcat, il pun la incarcat si imi notez in gand sa nu uit sa il pun in bagaj, iar)
- Intreb copiii daca nu le este foame, daca nu vor la toaleta. Spun ca nu, dar nici nu isi intrerup activitatile.
- Pun pe mine rapid ceva. Imi este cald. Cainele incepe sa planga neconsolat langa usa. El deja si-a pierdut rabdarea.
- Ma apuc sa sortez hainele copiilor. Sunt multe, le asez pe pat in mici gramajoare. Cainele renunta sa mai spere ca iesim din casa in aceasta viata. Isi face culcus in ele si mai scheauna din cand in cand.
- Cel mic si-a prins degetul in usa in timp ce alerga cu jucaria pe care o furase de la fratele lui. Tipete si muci. Imbratisat, pus degetul in apa rece, curatat fata si stat asa.... pana se mai linisteste.
- Din bucatarie se aude un 'mami imi este foame' si tarsait de scaun si trantit de usi. Fug repede, pregatita pentru negociere: nu, cerealele nu sunt bune, nu iti tin de foame. Ce spui de branza si castravete? Nu... vreau ciocolata! Si tot asa, pana ajungem la un compromis. Cel mic tipa ca el vrea sa manance la televizor. Imi vad toate sperantele de a iesi din casa naruite. Mai intelept, cainele doarme.
- Ma dezbrac. Si ma apuc sa le tai niste legume, incropesc cateva sandvisuri calde.
- Cel mare mananca stand cu picioarele in sus si capul in jos. Din cand in cand cade si se loveste, insa o ia de la capat. Cel mic fuge prin toata casa cu sandvisul in mana si cainele dupa el. Par sa se distreze.
- Profit de liniste ca sa termin de sortat hainele lor. Din cand in cand mai prind cate unul si ii schimb cate ceva din ceea ce este necesar pentru a iesi pe usa. Deja proiectul de a iesi afara are mai mult de o ora si finalizarea lui nu pare sa fie prea apropiata.
- Iar se cearta pe o jucarie si se alearga prin toata casa. Dau drumul la tv si se linistesc ca prin farmec. Gata, un pantalon, o gheata, fular, manusi, caciula puse in bagaj. Ufff... inca putin. Cainele iar plange langa usa.
- Ma doare burtica!... Dezbracat, pus pe olita. Vor amandoi pe olita rosie, dar pana la urma accepta orice. Mai dureaza vreo 10 minute in care citim povesti. La sfarsit fiecare vrea sa ii laud productia - care este mai mare si ce forma are... Cel mic este dezbracat complet, el trebuie spalat. Cel mare s-a apucat de un puzzle.
- Ma imbrac, il imbrac pe cel mic, spun celui mai mare sa isi traga pantalonii pe el, sa isi aduca cizmele. Ma ignora, el are de facut un pazzle. Simt ca imi ies din pepeni, poate chiar o fac: Iti pui pantalonii ACUM! Bine mama, esti cea mai scumpa si iubita mama din lume, imi spune in timp ce incearca sa isi traga fara mare succes pantalonii. Ma intreb daca nu face misto de mine si ii trag eu.
- Deschid usa de la balcon ca sa nu murim de cald pana ne terminam. Cainele o zbugheste in balcon, cel mic o zbugheste dupa el si eu la urma, cu geaca si ce o mai fi. Incep sa caute prin saci dupa jucarii pe care nu le-au mai vazut in ultima vreme.
- Ma termin de imbracat si le strig sa vina. Au in maini trotinetele si cateva masinute. Urmeaza negocierea - afara este zapada, nu au unde sa iasa cu ele, mai bine sa ia lopatele sa faca o cazemata etc etc.
- Cel mic este deja pe scara blocului si nu are de gand sa se intoarca numai pentru ca il strig. Il las pe cel mare sa isi ia trotineta, treaba lui, sa o care dupa el daca asa vrea. Iau o lopatica pentru cel mic. Cainele este deja la parter si ma intreb daca nu o fi iesit vreun vecin si a fugit si la revedere caine.
- Incui usa si ma arunc pe scari dupa ei. Am uitat telefonul. Jos cel mic plange, vrea si el trotineta. La acest stadiu nu m-as intoarce pentru nimic, dar pentru nimic. Il iau in brate, nici nu mai incerc sa ii explic ceva si iesim pe usa afara.
- Plange neconsolat, cainele trage ca sa ajungem mai repede in parc, trotineta a aterizat la mine in brate, cel mare incepe sa sape cu lopatica la fiecare metru, ii strig sa se grabeasca, acum vrea si cel mic lopatica, trage cainele de sa imi rupa mana etc
