Se întâmplă adesea să primesc întrebări, poze și să mi se ceară diverse păreri legate de dinții copiilor dumneavoastră. Așa că, am zis că ar fi util de adunat niște informații într-un singur loc, pentru toată lumea. O să vă fie de folos.
1. Trebuie să îl speli pe dinți înainte să aibă dinți.
Adică, să cureți și gingiile cu un tifon moale sau dispozitive speciale pentru asta.
2. Copilul nu are ”strungăreață”.Dinții de lapte au spații între ei. Nu înseamnă că va purta musai aparat dentar când mai crește. Imaginează-ți că pe fix același spațiu va trebui să aibă loc dinții permanenți, care sunt mult mai mari ca dimensiuni. Excepție: dacă spațiul este mare și frenul buzei atașat, întreabă un dentist sau medic de familie sau pediatru dacă trebuie tăiat. Protocolul în Anglia nu era să se taie acest fren, ci să fie lăsat și operat abia când copilul e adolescent, înainte de a-i pune aparat ortodontic, dacă îi cauzează spațieri. De obicei, un fren atașat determină spațiere. Părerea mea: L-aș tăia cât e mic pruncul, poate îl salvează și de aparat dentar.
3. Dacă dinții de lapte sunt pătați sau demineralizați, cei permanenți nu neapărat vor avea aceeași problemă.
Însă, din experiența mea, aceste demineralizări sunt adesea o scuză pentru cariile scăpate de sub control, iar părinții spun destul de ușor ”așa au ieșit”. Dinții nu cresc cu tartru pe ei, nici cu carii. Însă aceste defecte nu se moștenesc de către dinții permanenți. Dar obiceiurile proaste, da.
4. Caria de biberon nu e cauzată de alăptat
(De asta îi și zice DE BIBERON). În poziție corectă, mamelonul e în contact cu palatul, nu cu dinții - că altfel n-ar mai alăpta nici o femeie după erupția primilor incisivi. Laptele matern ajunge direct în faringe, contactul cu dinții e minim. Contrar mitului, alăptatul nu provoacă deloc carii, ba protejează împotriva lor. Mai mult, un studiu realizat pe populație thailandeză arată că alăptatul prelungit nu este asociat cu risc crescut de carie (sursa). Pe alte populații, nu am găsit studii, doar presupuneri. Cercetătorii spun că e nevoie să mai studiem problema. Biberonul e altceva, la fel formula laptelui praf, care împreună sunt o gazdă bună pentru bacterii să facă sex nebun în gura copilului nostru. Dinții se cariază din cauza alimentației proaste și lipsei unei igiene corecte. Ceea ce mă duce la următorul punct.
5. Până pe la 7-8 ani, spălăm NOI copilul pe dinți.
Învățăm care este tehnica cea corectă (am explicat aici) și aplicăm. Normal că îl lăsăm și pe el să țină periuță în mână, însă nu ne lăsăm în nădejdea acestui periaj. Nu e eficient, e doar pentru împăcat ego-ul copilului și liniștit conștiința părintelui.
6. Dinții apar în ritmul lor
Nu ne panicăm dacă pruncul are 12 luni și doar 2 dinți în gură. O să-i crească și ceilalți și oricum nu avem ce să le facem să îi grăbim.
7. Primul dinte = prima vizită la stomatolog.
Nu că i-ar face mare lucru, însă e important ca asta să-i intre în obicei copilului, să i se pară ceva normal, să se obișnuiască cu mediul de acolo. Și părintelui să-i intre în obicei să-l ducă pe copil. Poate nu îi faceți neapărat o programare specială, dar îl puteți lua cu dumneavoastră, atâta timp cât vă mai însoțește un adult, care poate supraveghea copilul cât stați pe scaun. După 3 ani, pot începe fluorizările, după apariția primilor molari permanenți- eventual sigilările.
8. Atenție, primii dinți permanenți apar în jur de 6 ani!
În spatele ultimului rând de măsele de lapte. Aceste măsele noi NU sunt de lapte și nu mai cad. Trebuie avut mare grijă la periaj, să nu le ocolim. Eu mereu le spuneam pacienților mei că astea le vor rămâne toată viața în gură. Wishful thinking!
9. Ață dentară la copil?
Teoretic, dacă dinții se ating între ei, da. Practic, cel mai important e să nu traumatizăm copilul, să nu îl forțăm și spălatul pe dinți să fie o plăcere. Tudor chiuie când vede că pun mâna pe pasta de dinți, dar asta e datorită faptului că l-am spălat pe dinți dinainte de a ști el să chiuie ca lumea. Părerea mea personală: folosiți ața dentară, dacă e cooperant copilul, dar nu faceți mare caz din ea.
10. Periuță electrică înainte de 3 ani?
Dacă o acceptă copilul, nu e nici o problemă. Ba eu cred că există șanse mari ca spălatul pe dinți să i se pară mai distractiv așa. Știu că producătorii recomandă periuțele electrice doar peste 3 ani, revin cu un articol detaliat pe subiect.
11. Dinții de lapte sunt importanți pentru mai multe lucruri.
De asta, nu e chiar ”nici o problemă” dacă trebuie scoși înainte de vreme. Ei ajută copilul să învețe să mestece și să vorbească, cum să-și miște limba în gură. Fără dinți de lapte, e foarte greu să înveți să pronunți anumite sunete mai târziu. Plus, mestecatul devine mai greoi și deficitar, alimentele nemestecate sunt digerate mai prost și nu se absorb bine. Și ultimul lucru, dar nu cel mai puțin important: dinții de lapte au rol de menținători de spațiu. Pregătesc locul unde vor crește cei permanenți. Dacă lipsește dintele de lapte, vecinii săi tind să migreze în locul lor, închizând spațiul, iar permanentul mai erupe și el pe unde poate.
12. Caramelele sunt cel mai nociv aliment pentru dinți.
Fiindcă sunt și pline de zahăr și foarte lipicioase. Intră printre dinți, se curăță greu, iar pelicula lipicioasă pe care o lasă e ca un magnet pentru și mai multe bacterii.
13. Dulciuri? Mai bine o dată și mult, decât puțin și des.
Asta e regula de aur din punct de vedere al dinților. Fiindcă pentru ei contează mai puțin cât de mare e gogoașa, ci cât de des vine în contact cu ei. De asta, recomand părinților să ofere dulciuri o dată pe săptămână pe săturate, nu o pătrățică de ciocolată în fiecare zi. Și copiii mă iubesc pentru asta!
(…)
Citește mai mult pe www.siblondelegandesc.ro!
