Statisticile spun că băieții sunt de două ori mi predispuși decât fetele să sufere tulburări psihice. Deși factorii declanșatori sunt destul de diverși, majoritatea tulburărilor psihice au drept cauză: naștere prematură, complicații apărute în timpul nașterii, boli apărute în perioada sarcinii și naștere la o greutate sub limita normală. Din păcate, tulburările psihice pot face viața grea copilașilor și părinților, așa că cel mai bine este să fie identificate cât mai precoce, pentru a se acționa în consecință și a diminua simptomele care ar putea apărea, de-a lungul vieții.
Iată care sunt simptomele la care trebuie să fim atenți, pentru ne asigura că micuțul nu suferă de nicio tulburare psihică dintre cele mai comune: autism, dislexie, disgrafie si ADHD.
Autism – Simptomele autismului pot fi observate cel mai devreme la vârsta de 2 ani, fiind ușor vizibile cam pe la 5 ani – vârsta la care se pune diagnosticul, în general. Conform statisticilor, fetele sunt de 4 ori mai puțin predispuse la autism, comparativ cu băieții.
► Citește și Tată de copil cu autism – de Damian I. Nedescu
În ciuda stereotipurilor, persoanele care suferă de autism se pot dezvolta normal; principalele probleme care pot apărea sunt de comunicare, în special cu persoanele străine, dar e important de știut că terapia ajută foarte mult.
Iată care sunt principalele semne de recunoaștere a autismului:
- Copiii autiști evită să comunice cu persoanele străine și, chiar dacă o fac, nu se pot uita în ochii interlocutorului. Mai mult, aceștia nu sunt empatici și, ca atare, pot râde și se pot distra când cineva în preajma lor plânge.
- Copiii care suferă de autism dezvoltă comportamente automate: ating aceeași suprafață pentru lungă perioadă de timp, se leagănă ca un pendul sau așează jucăriile într-o ordine ghidată după propriile reguli. Nu se plictisesc deloc și pot face același lucru ore bune, perioadă în care ochișorii lor par goi…
- Nu fac diferența între contextele sociale: se comportă la fel la școală, acasă, în parc… Comunică la fel cu toată lumea, putând fi nepoliticoși oriunde, oricând, cu oricine.
- Nu pot învăța nici să folosească limbajul non-verbal, nici să îl citească pe al celorlalalți. În cele mai severe dintre cazuri, nici nu au expresie facială.
- Se tem de schimbări. Dacă muți mobile prin casă, copilul poate face atac de panică. Același lucru se poate întâmpla în cazul oricărei schimbări în rutină: alt tip de mâncare, altă modalitate de a-l duce la școală etc.
- Receptorii lor sunt mult mai bine dezvoltați decât a celorlalți oameni: iubesc să atingă lucruri și au mirosul foarte fin. Adesea rămân blocați uitându-se la mobilă, la pietre sau la alte texturi și pot fi surprinși ciupindu-se de piele, doar din curiozitate.
Tulburarea de deficit de atentie si hiperactivitate (ADHD) – în ciuda stereotipurilor, copiii pot fi diagnosticați cu ADHD numai după împlinirea vârstei de 4 ani și numai dacă prezintă simptomele acestei tuluburări zilnic. Dacă ți se pare că ai identificate simptome, dar rar, atunci copilul tău este absolut normal. Această dezordine de ordin psihologic poate fi vindecată, cu tratament corespunzător.
► Citește și ADHD? Nu! De ce copiii noştri sunt, de fapt, atât de agitaţi
Conform statisticilor, ADHD este adesea diagnosticat la gemeni sau la copiii care s-au născut prematur. De asemenea, tot băieții sunt mai predispuși decât fetițele să sufere de ADHD: prezintă un risc de 3 ori mai mare.
ADHD nu își pune atât de mult amprenta asupra vieții adultului. Printre cele mai frecvente comportamente se observă: obiceiul de a lua decizii pe repede-înainte, anxietate și dezvoltarea unui compprtament care se poate dovedi enervant pentru ceilalți.
Nu este deloc greu să identifici simptomele tulburării ADHD. Trebuie să fii atentă doar la câteva lucruri:
- Copilul nu poate sta liniștit nicio clipă, se uită în dreapta și în stânga și se comportă de parcă ar avea un motoraș în continuă mișcare. Mai mult, acționează ciudat fără niciun motiv: se îndreaptă către diverse obiecte, le ia în mânuță, le aruncă și se îndreaptă către altele, pentru a proceda la fel.
- Nu se poate concentra pe ceva aparent plictisitor pentru mult timp: să își facă teme sau să curețe camere. Dar poate sta ore bune în fața calculatorului, jucând diverse jocuri.
- Nu își poate controla propriile emoții. Poate deveni isteric doar pentru că nu are răbdare să stea la coadă sau pentru că are o discuție în contradictoriu cu mami sau cu tati. Vorbește urât și, la câteva minute, revine să își ceară scuze.
- La școală sau la grădiniță îi întrerupe adesea pe ceilalți colegi sau chiar pe profesoară. Dacă dă un test, răspunde (adesea greșit) fără să termine de citit întrebarea.
► Citește și 21 de semne care ajută la depistarea tulburarilor psihice la copii – Partea a II
