Ca părinte, deși este foarte tentant să ignori copilul atunci când are un tantrum și să aștepți până se calmează singur, nu ai cum să aștepți să treacă de la sine. Ignorarea tantrumurilor este asemănată cu ignorarea copilului. Dacă un copil dorește mai multă atenție, indiferent de forma pe care o ia, este cauzată de faptul că își dorește conexiune cu adultul, iar căutarea atenției este căutarea atașamentului.
Este complet normal și sănătos, din punct de vedere al dezvoltării, ca un copil să-și dorească atenție de la cei care îl îngrijesc.
Tantrumurile nu sunt o reflectare a cât de bun sau rău este copilul, ci este mai degrabă o reflectare a comportamentului creierului lui capabil să se manifeste în acel moment. Un copil care are un comportament rău tânjește să fie observat. Ignorarea unui copil care se simte în acest fel nu face decât să agraveze problema.
► Citește și: Despre nevoia de atenție a preșcolarul tău, cu un terapeut de familie
Iată ce se întâmplă când ignorăm un comportament care caută atenția – și ce trebuie să facem în schimb:
El transmite copilului că dragostea ta este necondiționată
La fel cum poate fi confuz un adult al cărui partener îi oferă un tratament silențios, este și mai neplăcut pentru un copil când adulții nu răspund la ceea ce micuțul face.
Adultul în care eu am încredere nu mă vede. Am dispărut din lumea lui. Această percepție duce la sentimente de izolare.
Ce poți face în schimb?
Conectează-te cu copilul înainte de a-l corecta.
Adesea, un copil nu este capabil să audă instrucțiuni sau corecții atunci când acționează. Partea creierului care gestionează până acele tipuri de conversații este în esență în poziția oprit până când revine la o stare mai calmă.
Pentru părinți, asta înseamnă așteptarea furtunii. Rămâi prezent cu copilul tău fizic și emoțional.
► Citește și: 7 modalități de a-ți calma copilul, fără utilizarea ecranului
Omitem de a-i oferi ocazia copilului și de a-i ajuta creierul să se dezvolte
Creierul copiilor nu este complet dezvoltat și nici nu se dezvoltă pe deplin până la vârsta de 20 de ani. Mai mult, copiii nu au avut ocazia să practice abilitățile care reflectă inteligența emoțională aproape la fel de mult ca și adulții.
Ce poți face în schimb?
În loc să lași copilul să-și dea seama singur că are un comportament neadecvat, poți să-i spui că este în regulă să aibă astfel de sentimente și că le poate exprima, cu calm și răbdare.
► Citește și: 8 arme în lupta cu tantrumurile copilului
Nu abordăm nevoia de bază
Experții sunt de acord că și tantrumurile tot modele de comunicare sunt. Chiar și atunci când nu ne place modul în care un copil exprimă ceea ce își dorește, nevoia de bază pe care încearcă să o transmită nu dispare în mod magic dacă o ignorăm. Poate că cel mic este obosit sau îi este foame. Copilul poate nici nu știe de ce acționează așa, dar totuși caută la adultul de încredere ajutorul pentru a-și gestiona sentimentele.
Ce poți face în schimb?
Amintește-ți că nevoile rămân tot nevoi. Mămicile cu experință își amintesc imediat lista cu nevoile copilului. Când bebelușii plâng, înseamnă că le este foame sau sunt obosiți. O versiune a listei poate fi utilă și pentru copiii mai mari sau chiar preșcolari:
Copilului îi este prea cald? Este obosit? Bolnav? Plictisit?
Fiecare părinte își cunoaște copilul lui și fiecare dintre noi poate împiedica comportamentul copilului de a căuta atenție, într-o conotație negativă, însă, trebuie să nu uităm că cei mici au nevoie de atenție mereu. Doar sunt copii. Își doresc mai mult decât orice să se bazeze pe acceptarea noastră, pe iubirea noastră necondiționată și pe prezența noastră emoțională consecventă.
► Citește și: 8 comportamente neobișnuite ale copilului tău și ce vor ele să transmită
