Toţi părinţii de bebeluşi spun că cel mai dificil este primul an, deoarece micuţul nu vorbeşte şi este relativ greu de intuit când şi ce îl nemulţumeşte. Odată trecut primul an, opinia părinţilor se mai schimbă, iar fraze precum „ce bine era când era bebeluş, nu aveai decât grija somnului şi a mâncării!” se aud din ce în ce mai frecvent. Şi asta pentru că, în afară de a-i împlini copilului nevoile fiziologice, trebuie să ai grijă de mult mai mult: cum îl educi, ce îi spui, când îi spui – fapte care, neglijate, pot avea repercusiuni majore în construcţia viitorului adult.
De aceea, atunci când te ocupi de educaţia unui copil, este greu să vezi partea bună în ştrengăriile pe care le face. Este important pentru părinte ca un copil să fie bine educat, să vorbească frumos, să fie sincer, dar să se şi cenzureze la nevoie, să fie cuminte, disciplinat, să înveţe… ce mai, un adult în miniatură! Însă ştim că în realitate lucrurile rareori stau aşa, iar copiii fac năzbâtii, câte şi mai câte. Care este partea cea mai bună în toate acestea? Iată ce spun experţii noştri:
Copilul minte – Supărare mare pentru un părinte când copilul lui minte, deoarece îi este afectată încrederea! Cu toate acestea, experţii susţin că minciunile copilului ne arată şi altceva: creativitate, capacitatea copilului a de identifica consecinţele indisciplinei lui, inteligenţă şi spirit strategic. Nu v-aţi gândit niciodată la asta, nu? Cu cât minciuna este mai elaborată, cu atât şi creativitatea mai mare.
Atenţie, însă: încearcă să setezi o graniţă şi să îi explici copilului când şi de ce a depăşit-o. Mai mult, deşi în realitate ne pot bucura micile minciuni, în faţa copilului nu trebuie să arătăm încântare, deoarece îl vom încuraja fără să fie cazul.
Participă la jocuri care l-ar putea răni – Unul dintre experţi povesteşte: mi-am găsit odată copilul căţărat pe acoperiş. S-a dat jos şi l-am întrebat cum a ajuns acolo, iar el mi-a răspuns senin: păi, sunt 3 moduri diferite în care poţi face asta. Ce am dedus de aici? Că am un copil curios, cu imaginaţia bogată şi cu un spirt de aventurier. Conform experţilor de la Harvard, oamenii curioşi au o „minte înfometată”, iar acest lucru denotă inteligenţă.
Atenţie, însă: Trebuie să ne protejăm copiii, însă având grijă să le dăm spaţiu să exploreze, chiar şi când riscul implică posibile răni.
Încăpăţânare – Dificil rău cu un copil încăpăţânat, nu? Vestea bună este, însă, că un astfel de copil are o individualitate bine conturată, ceea ce înseamnă că va fi omul care nu urmăreşte turma, ci îşi face propriul drum. Tu, ca părinte, trebuie să fii răbdător, calm, şi să îl ajuţi să îşi folosească încăpăţânarea în mod constructiv. Este greu, ştim, dar cu timpul se vor vedea rezultatele.
Se bate cu colegii – Violenţa ar trebui interzisă în aproape toate cazurile, cu excepţia aceleia în care e folosită defensiv. Dacă al tău copil este însă violent, pe lângă toate dezavantajele acestui comportament (multe, de altfel), poţi vedea şi partea bună: este curajos, are determinare şi îndeajuns de încăpăţânat încât să obţină ceea ce îşi doreşte, pentru el sau pentru prieteni
Atenţie, însă: explică-i consecinţele faptelor sale şi descurajează-l pe cât posibil să evite această atitudine!
