Conflictele între frați nu sunt doar inevitabile, ci și o parte importantă a dezvoltării lor emoționale și sociale. Potrivit psihologilor, aceste momente de tensiune oferă oportunități pentru a-i învăța pe copii abilități esențiale, precum empatia, rezolvarea problemelor și gestionarea emoțiilor. Totuși, intervenția unui părinte trebuie să fie bine gândită, mai ales pentru a-i încuraja să găsească singuri soluții, fără a lua partea nimănui.
1. „Amândoi sunteți supărați acum, dar vreau să înțeleg ce simțiți fiecare.”
Această frază are scopul de a valida emoțiile ambilor copii și de a deschide un spațiu sigur pentru exprimare. Psihologii subliniază că emoțiile reprimate pot duce la resentimente și comportamente mai agresive pe termen lung. Prin recunoașterea sentimentelor lor, le transmiți că este în regulă să fie supărați, dar și că este important să învețe să comunice aceste sentimente. Poți întreba:
• „Ce te-a deranjat cel mai mult în această situație?”
• „Cum ai vrea să te simți în loc de supărat/trist?”
Acest pas îi ajută pe copii să se simtă înțeleși și reduce impulsul de a se ataca reciproc.
2. „Credeți că putem găsi o soluție care să fie bună pentru amândoi?”
Rostind aceste cuvinte promovăm gândirea colaborativă, o abilitate vitală pentru relațiile sănătoase, spune Dr. Laura Markham, autoarea cărții Peaceful Parent, Happy Kids. Psihologii explică faptul că soluțiile impuse de părinți îi pot face pe copii să simtă că unul a „câștigat” și altul a „pierdut”, ceea ce poate adânci conflictul. În schimb, atunci când sunt implicați activ în găsirea unei soluții, învață să-și exprime dorințele, dar și să țină cont de nevoile celuilalt.
Exemplu:
• „Ce putem face ca amândoi să vă simțiți bine cu această decizie?”
• „Dacă ați fi în locul celuilalt, ce ați propune?”
3. „Știu că este frustrant, dar cum ai putea să-ți explici mai bine ce te deranjează?”
Această frază îi ajută pe copii să se concentreze pe comunicarea propriilor emoții, în loc să dea vina pe celălalt. Conform teoriei comunicării nonviolente, folosirea „mesajelor eu” (ex. „Eu mă simt rănit pentru că...”) este mai puțin agresivă decât acuzațiile și deschide dialogul.
Exemple practice:
• „Eu mă simt trist când nu mi se dă voie să aleg.”
• „Eu mă simt exclus când nu sunt lăsat să particip.”
Ajută-i să formuleze aceste fraze dacă sunt prea supărați pentru a se exprima clar. Acest proces le dezvoltă inteligența emoțională și capacitatea de a rezolva conflicte fără agresiune.
Citește și Gelozia și rivalitatea între frați. 8 metode pentru a le gestiona
4. „Îmi dau seama că vă pasă amândurora de această situație. Cum credeți că putem împărți asta corect?”
Prin această abordare, recunoști că problema are importanță pentru ambele părți, ceea ce îi face să se simtă ascultați și validați. Dr. Jane Nelsen, autoarea metodei Parenting pozitiv, subliniază că, în loc să încerci să „repari” conflictul pentru ei, îi poți ghida spre o soluție care să pară corectă pentru amândoi.
Ați putea încerca și variante precum:
- „Cum ar arăta pentru voi o soluție echitabilă?”
- „Ce ar putea face fiecare dintre voi ca să se simtă mai bine?”
Această frază promovează gândirea în termeni de compromis și îi învață să ia decizii care țin cont și de celălalt.
Citește și Când conflictul între fraţi se transformă în bullying. Ce este de făcut
5. „Ați vrea să creați împreună o regulă pentru data viitoare când apare o situație similară?”
Această propunere îi implică în crearea propriilor soluții preventive, ceea ce crește respectarea regulilor și reduce conflictele viitoare. Psihologii explică faptul că regulile stabilite împreună sunt percepute ca fiind mai corecte și mai ușor de urmat decât cele impuse.
Exemple de reguli posibile:
• „Când vrem să folosim aceeași jucărie, o împărțim câte 10 minute fiecare.”
• „Dacă suntem supărați, luăm o pauză de 5 minute și vorbim după.”
Acest proces îi ajută să învețe autocontrolul și să gestioneze mai bine situațiile conflictuale.
Psihologii subliniază importanța exemplului personal. Dacă părintele demonstrează calm, empatie și comunicare deschisă în propriile conflicte, copiii sunt mai predispuși să adopte aceste comportamente. Frazele de mai sus sunt mai eficiente dacă sunt susținute de un ton calm și de dorința reală de a-i ghida, nu doar de a pune capăt conflictului rapid.
