Aaaa, eu niciodată n-o să-i dau suzetă, n-o s-o iau în pat cu noi, n-o să-i dau decât roșii de la mamaie din piață (yeah, right!) și pui bio de optzeci de lei kilu. O s-o plimb prin casă în acorduri de muzică pre-clasică, o să-i vorbesc blând și-o să fiu zen. O să-i fac activități distractive și televizorul va sta de mobilă. Sună cunoscut? Am povestit și-am râs pe tema socotelii de acasă, care niciodată, dar absolut niciodată nu se potrivește ăleia de pe câmpul de bătaie, supranumit în zilele noastre parenting.
Citim cărți, scroll-uim ecrane întregi de sfaturi de la specialiști, dar în momentul în care ajungem acasă cu copilul în brațe, nedormite, hăituite de griji și cotropite de sfaturi venite de la vecina, bunica, prietena-mătușii-verișoarei-finei-tatălui și te miri de pe mai unde, uităm jumate, relaxăm reguli, scăpăm hățuri.
Îi dăm suzeta, că tare bine ne prinde o oră de liniște, îl mai lăsăm să meargă de-a bușilea și pe podeaua nefrecată, că de unde altfel anticorpi, închidem ochii când bunică-su îi strecoară o bomboană în mânuță, mai deschidem și televizorul, că n-o fi foc. Uneori, de la organizare la haos e un pas mic micuț.
Citeşte şi Autismul virtual – afecţiunea modernă care îi afectează pe copiii tehnologizaţi
Toți am făcut-o și așa vor face și cei care acum își frământă mâinile în fața ecografului, în așteptarea verdictului de la medic. E important totuși să știm ce vrem la final pentru copilul nostru și pentru noi ca familie și să știm ce păstrăm și la ce suntem dispuși să renunțăm.
Recunosc că mi-am încălcat și eu de multe ori propriile reguli și am trecut peste multe verdicte date pe vremea când încă credeam că o casă cu copii arată ca în reclamele TV.
Au existat însă niște principii la care nu am renunțat și nu renunț. Puține și fixe:
(…)
Citeşte mai mult pe pisicapesarma.ro
Sursa foto: Free pik
