Părinții anxioși sunt părinții care își fac griji din orice - de la modul în care schimbarea vremii poate afecta starea copiilor lor, până la îndoiala că nu sunt niște părinți suficienți de buni pentru micuții lor.
Iată 6 semne că ești un părinte anxios și ce trebuie să faci să nu transmiți asta și copilului tău:
Întotdeauna ai o discuție anxioasă cu copilul
Părinții anxioși repetă adesea aceleași informații de mai multe ori, pentru orice eventualitate. De exemplu, dacă vezi câinii vagabonzi ca pe o amenințare și vorbești despre ei pe un ton îngrozit, copilul tău va dezvolta în cele din urmă o fobie. În acest fel, îi transmiți copilului tău temerile tale. Un studiu a constatat că micuții supraprotejați sunt mai predispuși la anxietate.
Soluția: În loc să-i transmiți copilului starea ta de anxietate, adu-ți aminte că tu deții controlul. Păstrează-ți emoțiile sub control, astfel încât ceea ce transmiți să nu sune ca fiind o frică.
► Citește și: Creșterea și educarea copilului: Cele mai importante sfaturi de la Maria Montessori
Îți monitorizezi copilul 27/7
Părinții anxioși tind să fie paranoici și posesivi. Îi verifici copilului notele în fiecare zi, îi urmărești performanța sportivă și te asiguri că face totul cu cea mai mare sârguință. Drept urmare, copilul tău devine un perfecționist anxios. Dacă se întâmplă ca micuțul tău să facă cea mai mică greșeală, te gândești întotdeauna la cel mai rău scenariu și tinzi să exagerezi.
Soluția: Trebuie să realizezi că nu poți controla tot ceea ce face copilul tău. În schimb, te poți concentra pe ceea ce faci tu. De exemplu, dacă vrei ca puiul tău să citească mai mult, cumpără-i cărți de care este interesat sau discută cu el despre cea mai recentă carte pe care a citit-o. Dacă el nu manifestă niciun interes pentru lectură, nu este vina ta și nu poți face nimic în acest sens.
Îi îndeplinești copilului orice capriciu pe care îl are
De fiecare dată când micuțul are un tantrum, te grăbești să-l consolezi. Pentru părinții anxioși, tantrumurile înseamnă o nevoie intensă a copilului pe care părinții trebuie să o îndeplinească și, dacă nu o satisfac, anxietatea lor se intensifică. Tantrumurile însuși pot fi, de asemenea, un semn de anxietate.
Soluția: În loc să încerci să liniștești un copil capricios, nu îi acorda chair atât de multă atenție. Mai devreme sau mai târziu, tantrumul va trece de la sine. Dacă copilul tău se comportă greșit din cauza anxietății, discută cu el fără a-l judeca.
► Citește și: Cele mai toxice lucruri pe care un părinte i le poate spune copilului său
Îl presezi cu întrebări
Părinții anxioși au nevoie de toate detaliile pentru a se simți mai puțin îngrijorați. Informațiile exacte acționează ca o ușurare a gândurilor care le induc anxietatea. La rândul lor, copiii își fac griji și ei, deoarece părinții lor reacționează excesiv dacă aceștia greșesc.
Soluția: Concentrarea asupra prezentului te poate ajuta să te simți mai relaxată. Renunță la gândirea negativă, deoarece agravează situația.
Nu lași copilul să aibă secrete
Părinții anxioși nu le permit copiilor să aibă secrete. Forțarea copilului să îți spună totul îl lasă fără intimitate. Cu toate acestea, secretele sunt esențiale pentru dezvoltarea copilului. Ele formează conștiința interioară, autonomia și imaginația.
Soluția: Există 2 tipuri de secrete: cele bune (surprize) și cele rele (situații care îl fac pe copilul tău trist sau jenat). Trebuie să faci o distincție între cele două și să intervii numai atunci când simți că situația scapă de sub control sau că i-ar putea pune viața în pericol micuțului.
► Citește și: Ești un părinte hiperprotector? Iată la ce pericole te expui pe tine și pe copilul tău
Nu-i permiți copilului să facă nimic fără tine
Părinții anxioși nu au încredere în persoanele cu care se află copilul lor sau în locul în care se află. Ei simt că nu își pot lăsa copilul nesupravegheat, așa că supraprotejarea ameliorează anxietățile lor. În același timp, copiii devin și ei anxioși și dependenți, deoarece nu și-au construit autonomia necesară.
Soluția: Începe prin a-i oferi copilului o sarcină mică pentru a o îndeplini. Între timp, încearcă să reduci puțin controlul, deoarece concentrarea constantă pe siguranță împiedică copiii să devină independenți.
