Uneori, Crăciunul nu vine doar cu zile de sărbătoare, decorațiuni, cadouri ori reuniuni de familie. Din cauza schimbărilor de temperatură ori a virusurilor care tot circulă în ultima perioadă, cei mici se pot îmbolnăvi. Ce faci dacă acest lucru se întâmplă chiar de Sărbători, când medicul de familie nu este disponibil și nici nu este cazul unei vizite la camera de gardă? Iată ce recomandări am primit de la medicul pediatru Ana-Maria Bolchiș.
Organismul, în special în cazul prichindeilor, este mai expus anumitor afecţiuni atunci când temperaturile sunt scăzute. Infecţiile respiratorii sunt printre cele mai răspândite în sezonul rece, însă cei mici pot fi afectați și de indigestii, enterocolite ori toxiinfecții alimentare. Care, de cele mai multe ori, apar ori în ziua de Crăciun ori de Anul Nou. Ce faci în această situație?
Iată care sunt cele mai frecvente afecțiuni care apar la copii în această perioadă și cum trebuie să le tratezi:
Răceala
Cunoscută și sub denumirea de “guturai”, este cauzată de o multitudine de virusuri între care cele mai frecvente sunt rinovirusurile, adenovirusurile, virusul sincitial respirator, virusul parainfluenzae.
Cele mai comune semne sunt obstrucţie nazală, secreţii nazale abundente care iniţial sunt apoase şi ulterior devin mai dense, durere în gât, cefalee( durere de cap), tuse. Temperatura poate fi normală sau poate fi prezentă și febra, în general cu valori mici. Simptomele apar la 1-2 zile după ce a fost contactat virusul şi se agravează treptat.
În general, simptomele răcelii se vindecă într-o săptămână.
Tratamentul se adresează simptomelor bolii: produse care decongestionează mucoasa nazală, antipiretice (medicamente care reduc febra), siropuri sau comprimate care calmează tusea seacă sau favorizează expectoraţia, dezinfectante şi antiinflamatorii pentru mucoasa gâtului. Răceală este o boală virală şi antibioticele nu sunt indicate. Acestea pot fi totuşi recomandate de medic în cazul apariţiei unor complicaţii cum ar fi otita sau sinuzita.
Părinţii ar trebui să apeleze la medicul pediatru dacă apar următoarele semne: stare generală modificată ( apatie, agitaţie marcată, somnolență care persistă şi atunci când copilul nu mai are febră), febra înaltă ( peste 39 °C) care nu cedează la medicaţia antipiretică sau care persistă peste 3 zile, respiraţie zgomotoasă, dificilă, durere de urechi, tuse persistentă, vărsături, refuzul alimentaţiei. De asemenea, consultul ar trebui solicitat dacă boala se manifestă la vârsta mică (sub 3 luni).
►Citește și Care este diferența dintre răceală și gripă la copii?
Tulburări digestive
Indigestia
În termini medicali dispepsia, apare în urma consumului unor mese abundente sau bogate în alimente grase, condimentate, prăjeli sau dacă micuţul mănâncă prea repede, cu lăcomie. Simptomele indigestiei includ discomfort în regiunea abdominală superioară, eructaţii (râgâieli), balonare, greaţă şi uneori vărsături.
Enterocolita acută
Este o afecţiune infecţioasă determinată de bacterii, virusuri, paraziţi sau ciuperci. Manifestările obişnuite sunt emisia de scaune numeroase, de consistent scăzută, însoţite sau nu de greaţă, vărsături, dureri abdominale, uneori febră, frisoane, alterarea stării generale.
Toxiinfecţia alimentară
Are, de obicei, manifestări zgomotoase şi apare în urma consumului de alimente alterate sau contaminate cu bacterii, virusuri, paraziţi. Tabloul clinic cuprinde: scaune diareice (uneori cu sânge), dureri abdominale, vărsături, uneori febră. Simptomele se manifestă, în general, la mai multe persoane care au consumat acelaşi aliment.
Pe primul plan în tratamentul acestor tulburări digestive este corectarea pierderilor de lichide şi electroliţi. Dacă sunt prezente varstaturile, atunci se indică un repaus alimentar(timp de 2 ore după ultima vărsătura copilul nu va bea şi nu va mânca nimic). Apoi se va iniţia hidratarea treptată cu cantităţi mici de lichide, iniţial câte 5 ml din 5 în 5 minute timp de 3-4 ore, apoi în cantităţi crescute progresiv. Se pot utiliza pentru hidratare apă plată, ceai de mentă neîndulcit sau îndulcit cu glucoză, saruri de rehidratare orală disponibile în farmacii. Ulterior copilul va primi regim alimentar ce include: pâine prăjită, sticksuri, grisine, supă de zarzavat (morcov, dovlecel, albitura, fără roşii, cartofi), carne de vită sau pui fiartă sau la grătar, brânză dulce de vaci, iaurt, banana bine coaptă, măr copt. Sunt interzise laptele, supă de carne, legumele cu multe fibre, fructele crude (cu excepţia bananei).
În cazul sugarilor alimentaţi natural alăptarea nu se întrerupe însă mama trebuie să fie atentă la alimentaţie. Dieta trebuie menţinută 2-3 zile după dispariţia simptomelor după care se va reveni treptat la alimentaţia anterioară îmbolnăvirii.
În general aceste afecţiuni au o evoluţie autolimitata în timp, regimul alimentar bogat în lichide şi de protecţie digestivă fiind suficient pentru remisia formelor necomplicate. Sunt situaţii în care este necesară prescrierea de medicamente: antispastice pentru durerile abdominale, antivomitive, probiotice. Adminstrarea de antibiotice se face numai la recomandarea medicului.
Este indicată prezentarea la medic pentru consult în condiţiile în care apar următoarele simptome: episoade frecvente de vărsături sau vărsături cu sânge, diaree severă care durează mai mult de 3 zile, dureri abdominale puternice, febra înaltă, refuzul alimentaţiei şi al hidratării, stare generală alterată, semne de deshidratare (paloare, piele şi mucoase uscate, respiraţie accelerată, somnolenţa, absenţa micţiunilor sau scăderea cantităţii de urină).
Degerăturile
Sunt leziuni ale ţesuturilor apărute în urma expunerii la temperaturi foarte scăzute sau ca urmare a expunerii îndelungate la temperaturi în jur de 0°C însoţite de umezeală şi vânt. Zonele cele mai frecvent afectate sunt degetele de la mâini şi picioare dar şi faţa, nasul, urechile.
Degerăturile se manifestă iniţial cu înroşirea şi umflarea zonei afectate însoţită de senzaţia de durere şi mâncărime. Dacă expunerea la frig continuă, zona lezată devine palidă, rece, dură, lipsită de sensibilitate. După câteva ore apar vezicule (beşici) cu lichid transparent dacă leziunile sunt superficiale sau vezicule cu sânge în cazul leziunilor profunde. Dacă leziunile sunt şi mai profunde pot apare gangrene ( înnegrirea zonei afectate), pot fi afectate ţesuturile profunde (vase, muşchi, tendoane, oase). Uneori, dacă au fost afectate vasele sau nervii, după vindecarea degerăturilor pot rămâne semne reziduale: lipsa de sensibilitate a zonei afectate, furnicături, transpiraţii excesive, durere, întârziere în creşterea unghiilor.
►Citește și Garderoba bebelușului în sezonul rece
Măsurile de prim ajutor în cazul degerăturilor superficiale încep cu transportarea persoanei afectate într-un spaţiu adăpostit. Hainele trebuie scoase şi înlocuite cu unele uscate. Porţiunile afectate trebuie reîncălzite treptat prin cufundare în apă caldă, la temperatura de 34-37 °C timp de 20-30 minute. Nu se recomandă expunerea la surse directe de căldură ( soba, calorifer, apă fierbinte) întrucât persoana afectată şi-a pierdut sensibilitatea şi pot apărea arsuri. Nu se recomandă masarea sau frecarea cu zăpadă a zonei afectate întrucât se pot provoca leziuni suplimentare. Se recomandă administrarea de lichide calde (nu fierbinţi). În cazul apariţiei beşicilor, acestea nu trebuiesc sparte. Zona afectată se va acoperi cu un pansament steril. În cazul degerăturilor profunde se recomandă transportarea victimei la un spital pentru a primi îngrijiri de specialitate.
Pentru prevenirea degerăturilor se recomandă purtarea de îmbrăcăminte adecvată, este de preferat incorporarea mai multor straturi de îmbrăcăminte subţire cu rolul de a capta şi menţine căldura. Îmbrăcămintea de suprafaţa trebuie să fie impermeabilă iar încălţămintea este de preferat să fie solidă, cu talpa groasă care nu lasa să pătrundă apă. Se va evita încălţămintea de cauciuc întrucât aceasta menţine umiditatea care favorizează apariţia degerăturilor. Se vor proteja extremităţile purtând căciulă, fular, mănuşi.
