Am fost cu Mark ieri la școală, ca să vedem dacă s-a făcut repartiția copiilor la învățătoare (nu s-a făcut, dar, na, mai e hăhă…atâta vreme) și să vizităm un pic clădirea, curtea și împrejurimile care îi vor deveni închisoare școală pentru câțiva ani.
►Citeşte şi Prima zi de şcoală (grădiniţă): Modalităţi creative de a face ca prima zi de şcoală (grădiniţă) să fie una memorabilă
Azi dimineață, în duș, am încercat să-mi amintesc ce anume am simțit eu în acele zile premergătoare clasei întâi. Și, spre surprinderea mea, n-am avut decât senzații plăcute:
– mi-am amintit de prima zi și careul în care eram strânși cu toții, frumos îmbrăcați și fiind instruiți de părinți să “nu facem vreo tâmpenie” pentru că la eveniment era prezentă și nu-știu-ce mare inspectoare, membră de vază a partidului comunist român (e, măi copii care citiți asta, vorbim de 1984, un fel de eră a dinozaurilor.)
– mi-am amintit de cocurile tovarășelor învățătoare și profesoare, impresionante dar parcă niciunul atât de impresionant ca al tovarășei inspectoare, căci pe vremea aceea trebuia să respecți ierarhia partidui în tot și-n toate, de la apartamentul în care locuiai, la mașina pe care o conduceai, la numărul de înmatriculare pe care-l primeai, până la cocul pe care ți-l făceai
(…)
Citeşte mai mult pe celmaibuntata.ro
