Copiii care suferă de astm sunt de 1.6 ori mai predispuşi să li se recomande nefondat administrarea de antibiotice, decât aceia care nu suferă de această afecţiune.
Constatarea a fost făcută de un grup de cercetători olandezi şi britanici care au analizat prescripţiile medicale din registrele naţionale şi care au inclus aproape 1.6 milioane de copii astmatici cu vârsta începând de la 5 ani, în Marea Britanie, şi peste 330.000 de copii astmatici cu acelaşi grup de vârstă din Olanda.
Cercetătorii au constatat cu surprindere faptul că la aceşti copii, în ciuda bolii cunoscute (nu au fost analizaţi decât copiii care aveau diagnostic clar de astm, precizat de mai multă vreme, şi nu la momentul primei prescripţii de antibiotic), medicii au prescris în mod nefondat antibiotice.
Ce este greşit în acest fapt? Ne explică medicul Mihai Craiu, pe Spitalul Virtual pentru Copii: În ciuda faptului că acei copii care suferă de astm au deseori manifestări respiratorii importante, severe chiar, de puţine ori factorul declanşator este o boală bacteriană. De aceea, ar fi de aşteptat că aceşti pacienţi să primească mai degrabă medicaţie inhalatorie cu Ventolin şi cortizonice, atunci când au o exacerbare. Dar nu - în viaţă reală s-a observat că, în cazul unui copil astmatic, atunci când are o boală respiratorie , probabilitatea de a i se prescrie un antibiotic este cu cu 60% (în Marea Britanie), respectiv 65% (în Olanda) mai mare decât în cazul unui copil cu aceeaşi vârstă, sex şi boală respiratorie, dar care NU are astm.
Ce spun, în fapt, aceste cifre şi ce legătură au cu România?
Copiii britanici astmatici au primit pentru o boală respiratorie antibiotic cu o frecvenţă de aproape 400 la 1000 de pacienţi-ani iar cei olandezi la jumătate (sub 200 la 1000 de pacienţi-ani). Altfel spus, un copil astmatic a primit o reţetă de antibiotic odată la 2.5 ani în UK şi odată la 5 ani în Olanda. Ceea ce înseamnă că aceşti copii primesc în toată copilăria lor antibiotic de 1-3 ori chiar dacă au astm şi se consideră că li se prescrie "prea uşor" antibiotic. Să ne imaginăm, acum, cât antibiotic primesc ceilalţi copii, sănătoşi (în mod evident, mult mai puţini) şi să facem diferenţa cu ceea ce se întâmplă în România.
“Diferenţa de calitate a îngrijirii medicale faţă de România (pentru cei insensibili la fineţuri numerice) este ca între autostrăzile din Olanda şi cele din România”, concluzionează dr. Mihai Craiu.
Foto: Free Pik
