Când copiii sunt mici, orice progres al lor este încurajat cu entuziasm.
E destul că bebeluşul să se ridice în picioare pentru că toată familia să fie etuziasmata la maxim. E destul să auzim primul “mama” pentru că lacrimile să înceapă să ne curgă obraz. Am vrea să facă iar şi iar acelaşi lucru aşa că batem din pame fericite, zâmbind cu toată faţa, iar cel mic se bucură şi el, şi înţelege din toate gesturile noastre că a făcut ceva cu adevărat extraordinar.
Iar asta îl motivează să încerce să repete experienţa sau să se străduiască şi mai tare. Chiar dacă după primul pas va cădea în funduleţ, primul său gând va fi să o ia de la capăt şi să încerce din nou.
Chiar dacă primele sunete pe care le pronunţă nu prea înseamnă nimic, încurajările noastre îl vor face să spună şi mai multe silabe iar după mult exerciţiu, în sfârşit auzim cel mai frumos cuvânt:, “mama”.
Aşa învaţă copiii să meargă, să vorbească şi să asimileze tot ceea ce este în jurul lor. Cu muncă, cu reuşite şi cu eşecuri, dar cu entuziasmul nostru care îi însoţeşte şi îi încurajează pas cu pas.
(…)
Citește mai mult pe meseriadeparinte.ro!
