Weekendul trecut am fost toți trei la Summer Well. Și înainte de a intra în locația festivalului, în fiecare zi, am avut următorul dialog:
– Iubitule, care sunt numerele noastre de telefon?
– 07……… și 07……..
– Ok, și ce faci dacă cumva te rătăcești de noi?
– Ce să fac? Mă duc la cineva și îi rog să vă sune.
– Ok, și încerci să nu te sperii foarte tare, că nu se poate întâmpla nimic rău și noi venim repede.
– Ok….
Din fericire nu ne-am pierdut unii de alții. Dar asta nu înseamnă că acest exercițiu n-a fost unul folositor, căci prin exercițiu și prin discuții despre potențiale scenarii cred eu că îl poți ajuta pe un om, copil sau adult, să facă față unei situații stresante, indiferent de ce natură. Cea mai banală analogie ar fi să vă invit să-i urmăriți pe Messi sau pe Ronaldo și să vă gândiți, când îi vedeți că fac vreo magie cu mingea, câte mii de repetări or avea în spate și de câte ori au greșit fix acel dribling până să le iasă așa cum le iese atunci?
Acum, alegeți o știre din cele care țin prima pagină a site-urilor azi: un atentat la Barcelona, o femeie care își ia copiii și se aruncă în fața trenului, un alt atentat lângă Barcelona etc. Cred că o dată cu social media, breaking news-ul a devenit o parte integrantă a vieții noastre, fie că vrem, fie că nu. Nu mi se pare că se mai merită efortul de a încerca să blocăm veștile rele pentru că ele își vor găsi până la urmă o cale către noi. Aceasta a devenit norma și cred că mai sănătos ar fi să vedem cum facem să fim noi, părinții, cei care o aducem în viața copiilor noștri. Să afle de la noi ce se întâmplă în imediata noastră vecinătate sau la mii de kilometric distanță. Pentru că de aflat, vor afla oricum, mai degrabă mai devreme decât mai târziu.
Așa că în momentul de față mi se pare important nu ce informație ajunge la ei, căci va ajunge TOATĂ, ci felul în care le este comunicată pentru prima oară această informație.
(...)
Citeşte mai mult pe celmaibuntata.ro
