Cand ai un bebeluste astepti sa te scoale de mai multe ori pe noapte si sa existe momente in care nu reuseste sa adoarma imediat la loc. Cand ai insa un copil peste un an de zile un astfel de obicei te inspaimanta.
Eu intre un an si un an si jumatate ai copilului eram in fiecare zi extenuata. Nu mai sugea noaptea, insa avea obiceiul sa se scoale in jur de doua noaptea si nu mai reuseam sa il adorm la loc pana pe la ora patru. Am ascultat sfaturile expertilor: sa ma asigur ca doarme bine la pranz, sa nu aprind lumina noaptea, sa avem o interactiune cat mai mica, sa nu ne jucam, insa toate erau un zadar. Sfaturile care spunea ca as putea sa il las sa planga singur in patutul lui si pana la urma, in cateva zile, va invata sa se linisteasca singur nu le-am ascultat. Mi se pareau prea dure.
Dar uite ca exista si o alta metoda, bazata un pic pe pacaleala. Ea a fost explicata de Dr Harvey Carp in ultima sa carte: The Happiest Baby Guide to Great Sleep: Simple Solutions For Kids From Birth to 5 Years. Va voi reproduce din ea un pasaj care raspunde la problema de mai sus.
'Timp de 5 zile incepe prin a exersa rabdarea, invatand copilul sa astepte. Tehnica generala este urmatoarea: atunci cand copilul vrea ceva aproape i-l dai si in ultimul minut te prefaci ca este ceva care te-a distras si il faci sa astepte cateva secunde. Incepi cu 5 secunde si apoi cresti treptat la 10, 20, 30. Ar trebui sa faci asta cam de cinci ori pe zi. In aceeasi saptamana incepe si sa pui si un fond sonor alb in fiecare seara cam cu o ora inainte de ora de culcare. El va deveni cu timpul pentru copil un semnal ca este timpul pentru somn. Invata-l si sa doarma cu o anumita paturica, sau o jucarie.
Apoi incepi sa practici tehnica de asteptare si in timpul noptii, cam asa: cand copilul te striga la 3 dimineata mergi la el si te asiguri ca totul este in regula. Zgomotul alb este pe fundal, el are jucaria preferata langa el. Te asezi pe patul copilului, il imbratisezi si incepi sa aplici ritualul de culcare - sa zicem, sa canti un cantecel - si cam dupa 15, 20 de secunde ii spui ceva de genul 'Asteapta-ma o secunda, trebuie sa ii spun ceva rapid tatalui tau' si dispari imediat din raza vizuala a copilului pentru 5-10 secunde. Te va lasa sa faci asta fara sa planga pentru ca a invatat in saptamana anterioara ca te intorci. Vii inapoi, il imbratisezi, reincepi cantecelul si gasesti iar un motiv sa te intrerupi si sa dispari cateva secunde. Lipsesti un pic mai mult. Te intorci. Apoi iar pleci, pentru o perioada si mai lunga. Poate ca noaptea viitoare vei putea lipsi de la prima disparitie 20 de secunde si apoi un minut. De obicei, cam dupa doua, trei astfel de nopti copiii readorm singuri in timp ce te asteapta sa te intorci. Si cu asta chinul vostru s-a incheiat.'
Cam ceva similar am aplicat si eu, insa de nevoie, cand nu a mai fost un singur copil, ci doi, si oricat as fi vrut nu as mai fi putut sa fiu prezenta pentru amandoi tot timpul. Si a functionat!
Cum vi se pare aceasta metoda?
