Problemele frecvente ale copiilor sunt de cele mai multe ori subestimate de adulți, deși ele pot fi surse importante de anxietate și de stres. Părinții cred că perioada copilăriei este una lipsită de griji, însă psihologii contrazic această concepție. Într-adevăr, copiii nu se confruntă cu presiunea plății facturilor și a întreținerii gospodăriei, în schimb au parte de propriile îndatoriri și dezamăgiri, care le pot afecta echilibrul psihic. Problemele lor ne pot părea mici, chiar insignifiante, însă nu trebuie să uităm că şi ei sunt mai mici decât noi şi, deci, au mai puţină experienţă în a se lupta cu orice fel de dificultăţi.
Mai mult, unii copii pot creşte într-un mediu în care se simt abuzaţi, din punct de vedere emoţional, mediu în care simt că nici nu îşi pot exprima deschis trăirile. Astfel de copii pot folosi eufemisme, pentru a transmite idei precum “vreau să imi iau viaţa” sau “vreau să îmi fac rău”. Iar părinţii trebuie să fie informaţi, să poată decoda cu succes mesajele copilului, mai ales dacă acesta este la vârsta adolescenţei.
Nu mă simt bine – Anxietatea şi depresia provoacă adesea dureri de cap şi de stomac. Dacă al tău copil se plânge adesea de aceste stări, încearcă să stai mai mult de vorbă cu el. S-ar putea ca problemele să fie rezultatul dezechilibrelor emoţionale.
Sunt plictisit – Atunci când se vaită adesea de plictiseală, când aceasta devine iritantă, copilul îţi poate încerca să transmit idei precum “vreau să scot aceste gânduri negre din capul meu”. Te rog, ajută-mă să mă concentrez la altceva.
Pot să dorm la prietena/ul mea/meu (de acelaşi sex)? - Dacă adolescentul tău îşi doreşte să doarmă adesea departe de familie, ar trebui să îţi pui nişte semne de întrebare. Într-adevăr, cu toţii au fost adolescenţi şi ştim cât de frumos era să dormim la prietenele noastre, dar mai bine ca acasă nu era nicăieri :).
Nu ştiu – Ascunde teama copilului de a spune ce gândeşte, grija că ar putea fi judecat de ceilalţi. În astfel de situaţii, copiii devin introvertiţi şi cresc cu o stimă de sine destul de slab dezvoltată.
Nimeni nu mă iubeşte – Unul dintre cele mai importante lucruri pe care copilul trebuie să le primească de la un prăinte este iubirea. Şi nu doar să fie iubit, ci şi să simtă că este iubit. Stai de vorbă cu el, întreabă-l ce îi place, ce mai face, ce vrea să facă, petreceţi timp împreună! Se va simţi apreciat şi iubit!
Nu pot gândi chiar acum – Se poate confrunta cu fenomeul de burnout. Suprasolicitat la şcoală, se poate simţi atât de obosit încât are senzaţia că nu mai poate gândi absolut deloc.
Îmi pare rău – Rostită prea des, această frază poate sta în faţa unui copil hipersensibil, care nu vrea să rănească pe nimeni şi, mai ales, care se simte rănit foarte uşor.
Nu pot face asta – Un copil care are senzaţia că orice este prea mult este, de asemenea, hipersensibil. Nu îşi dă voie să greşească şi, ca atare, preferă să nu mai încerce. Aici ne confruntăm tot cu stimă de sine scăzută.
