Noi studii au ajuns la concluzia că majoritatea copiilor care petrec prea mult timp în faţa ecranelor – TV, laptopuri, tablete – prezintă simptome specifice autismului. Fenomenul este descris ca „autism virtual” sau autism provocat de ecranele electrice şi a fost astfel numit de psihologul român Marius Zamfir.
"L-am numit autism pentru că are simptomele specifice copiilor cu autism. Simptome perfect identice. Este aproape imposibil să faci diagnosticul diferenţiat dacă are sau nu are autism virtual sau autism clasic pentru că simptomele sunt perfect la fel. Simptomele autismului sunt lipsa reciprocităţii sociale, lipsa contactului vizual, lipsa dezvoltării limbajului, lipsa jocului şi mai ales a jocului social, de rol în care copilul se preface că este ceva sau că face ceva şi jocurile stereotipe şi repetitive", a declarat, în cadrul unei conferinţe de presă, Marius Zamfir, psiholog şi coordonator Centru pentru Copii cu Autism.
În acest context, Centrul pentru Copii cu Autism a lansat campania "Stop Autism Virtual”, care îşi propune conştientizarea cauzelor grave ale vizionării TV, în rândul copiilor cu vârste curprinse între 0 şi 2 ani.
Psihologul a explicat că acesta este un fenomen în creştere şi că în 90% dintre cazuri părinţii au recunoscut că cei mici petrec câte 4-5 ore pe zi în faţa televizorului. Incidența este de 80% la băieți.
"Acesta este un fenomen de care eu mă lovesc în peste 90% din cazurile noi. Aproape că nu am mai întâlnit părinte - în momentul în care mă sună că are o problemă cu copilul, prima întrebare este cât a stat copilul în mediul virtual în perioada 0-2 ani. La peste 90% din cazuri părinţii îmi spun peste 4-5 ore.
Televizorul poate fi factor declanşator sau factor agravant. Diferenţa dintre autism clasic şi cel virtual este că acolo vorbim despre o distrugere şi o nedezvoltare neurologică cauzată de factori biologici. În general distrugerea este ireversibilă pe zonele acelea nu se mai creează sinapse pe când în cazul aceste este vorba despre nestimulare, nedezvoltare corespunzătoare şi a ariilor neuronale de aceasta copilul se reface repede", a explicat Zamfir.
Statisticile de la Centrul de Control al Bolilor arată că:
- În anul 1975, 1 din 5000 de copii era diagnosticat cu autism.
- În anul 2005, 1 din 500 de copii era diagnosticat cu autism.
- În anul 2014, 1 din 68 de copii este diagnosticat cu autism.
În anul 2008, Academia Americană de Pediatrie a recomandat ca accesul la tehnologiile şi dispozitivele multimedia pentru copiii între 0-2 ani să fie restricţionat complet, pentru copiii între 3 şi 6 ani să fie limitat la maximum o oră pe zi, iar cei între 6 şi 12 ani să vizualizeze programele TV maximum două ore pe zi.
Ce se întâmplă? Ce stă în spatele creşterii ratei de diagnostic al copiilor cu autism? Doi medici francezi, Dr. Isabelle Terrasse şi Dr. Anne-Lise Ducanda, au creat un filmuleţ prin care oferă câteva răspunsuri. Clipul, numit “Ecranele: Pericolul care îi pândeşte pe copiii cu vârste cuprinse între 0 şi 4 ani”, a fost construit pe baza experienţelor pe care Dr. Ducanda le-a trăit la clinică şi a fost creat cu intenţia de a-i avertiza pe părinţi asupra pericolului care îi pândeşte pe micuţi, dar şi pentru a propune soluţii.
Dr. Ducanda şi Dr. Terrase au avut sub supraveghere copii care au fost diagnosticaţi cu autism virtual la spital şi susţin că starea de sănătate a lor s-a ameliorat la numai o săptămână după ce a fost eliminat total accesul lor la ecrane.
Cercetătorii susţin că timpul petrecut în faţa ecranelor inhibă dezvoltarea creierului copiilor şi a vieţii sociale sănătoase.
În clipul respectiv, dr. Ducanda susţine că prichindeii repetă şi învaţă cuvinte pe al căror sens nu îl înţeleg. Copilul învaţă să numere, dar fără să ştie că înseamnă, în esenţă, acele cuvinte. Spre exemplu, copilul poate repeta la nesfârşit cifra trei, dar dacă îl rogi să îţi dea trei creioane el nu va înţelege noţiunea. Sau, dacă pui un copil faţă în faţă cu o fotografie şi întrebi “Ce face fetiţa din imagine?”, vei primi ca răspuns “Ce face fetiţa din imagine?”, în loc de o explicaţie.
În mod normal, copiii învaţă sensul cuvintelor prin interacţiune socială – prin jocul cu diferite obiecte, prin contactul cu persoanele cu care interacţionează, care le oferă explicaţii pentru ceea ce văd şi trăiesc. Atunci când mama spune: “ia-ţi geaca pe tine şi haide afară”, copilul asociază geaca cu temperaturile reci, cu un anumit context. Copilul învaţă despre lume, despre obiecte, despre jucării, prin interacţiune directă cu acestea, prin toate simţurile. Creierul unui copil înregistrează făcând conexiuni şi nu se poate dezvolta fără atingere, fără interacţiune. Lumina şi zgomotul produse de ecrane captează atenţia copilului, dar nu reuşesc să dezvolte sănătos creierul acestuia.
În fapt, ecranele sunt atât de captivante, încât copilului îi este aproape imposibil să mai fie atent şi la ceea ce se întâmplă în jurul lui, devenind dependent de lumina, de zgomtul şi de culorile acestuia. Mai mult decât atât, ecranele izoleză copilului, ţinându-l departe de interacţiunea umană atât de necesară pentru a-şi dezvolta limbajul şi aptitudinile de comunicare. Zgomotul şi luminile – ba chiar şi desenele animate – pot provoca emoţii negative şi prea dureroase pentru un copil, emoţii care ulterior se traduc printr-un comportament violent şi agresiv, prin accese de furie.
Specialiştii spun că, în primii doi ani, copiii ar trebui să stea mai mult afară, în natură şi să comunice cât mai des cu adulţii.
“Cea mai mare ruptură care se creează este cea între senzaţia auditivă şi percepţia. Senzaţia este faptul că auzim. Percepţia este faptul că înţelegem ce auzim. Că să putem transformă o senzaţie în percepţie, avem nevoie de o interacţiune directă cu obiectele şi cu persoanele respective. Aceasta nu se poate transforma doar printr-un mediu virtual, cel puţin în etapă iniţială de dezvoltare a copilului.”, a declarat Marius Zamfir.
“Copilul meu parcă nu aude!” s-a plâns o mamă care şi-a dus băieţelul de doi ani la un psihiatru. Cel mic nu răspundea când era strigat şi nu se uita în ochii adulţilor. A primit un diagnostic dur: tulburare din spectrul autist”. După şocul suferit, femeia a consultat mai mulţi specialişti, care au ajuns la concluzia că cel mic nu are probleme genetice, ca în cazul autismului clasic. De vină era statul la televizor şi pe tabletă.
“I-am dat să mănânce cu tabletă, uitându-se la desene animate, să îi atrag atenţia, că să mănânce”, povesteşte femeia. “Ulterior, ne trezeam dimineaţa, deschideam televizorul, la masă tableta şi uite aşa, din ce în ce mai multe ore pe zi. Ajunsese chiar 7-8 ore, uneori şi 10 ore îl lăsam.”
De unde această explozie a simptomelor specific autismului? Trebuie să ne gândim că în anul 1975 exista, în cele mai bune cazuri, cel mult un televizor într-o casă. Acum, dacă este să privim în jur, în casele noastre există peste 10 ecrane (telefoane, tablete, laptopuri etc). Şi mai înfricoşător de atât este că în magazinele de jucării găsim tablete recomandate copiilor de peste 6 luni.
Vestea bună este, însă, că autismul virtual se poate vindeca. Important este să i se resricţioneze copilului accesul la orice tip de ecran, astfel încât devoltarea creierului să poată reveni la normal.
Într-un studiu din Franţa, un bărbat care a prezentat simptome ale sindromului Asperger în copilărie, şi-a “vindecat” copilul bolnav de autism prin eliminarea accesului acestuia la orice tip de ecran (copilul statea în faţa unui ecran timp de 4-6 ore pe zi) şi prin implicarea lui în cât mai multe jocuri din mediul offline. Copilul s-a recuperat în totalitate.
►Citeşte şi Cum limitezi timpul la TV sau la tabletă? Regula celor 5 minute nu mai este valabilă
►Citeşte şi Trucuri la îndemână: Cum să limitezi timpul de tabletă
Bineînţeles, nu este deloc uşor să îi interzici copilului să stea în faţa eranelor. Nu doar că cel mic va avea tantrumuri, dar probabil şi părinţilor le va fi destul de greu să renunţe la tot ceea ce înseamnă ecran, în prezenţa copilului. Dar trebuie să ne gândim că sănătatea copilului este cea mai importantă şi că, dacă nu ne descurcăm prin propriile noastre forţe, putem apela la ajutorul unui specialist.
Sursa: Stop Autism Virtual, MadinAmerica
