M-am lovit foarte des de întrebarea dacă e bine să-i plătim pe cei mici pentru treburile casnice. Să-şi facă patul, să-şi strângă jucăriile, să spele vasele… Discuţia e lungă şi are argumente foarte bune, indiferent de care parte a baricadei te-ai afla:
E bine să-i obişnuim să fie ordonaţi şi să se implice în treburile casei.
E bine şi să-i motivăm cumva, ca să nu pară o pedeapsă.
E important să înveţe să producă nişte bani de buzunar “munciţi”, astfel încât să se obişnuiască cu acest concept.
Personal însă, nu mi se pare corect să-i plătim pe copii pentru muncile casnice. Am un motiv egoist, recunosc, nici pe mine nu mă plăteşte nimeni pentru că gătesc sau pentru că spăl haine, aşa că nu văd de ce copiii ar trebui să fie favorizaţi.
Însă îmi place la nebunie ideea că cei mici să înveţe să câştige nişte bani munciţi de ei, aşa că întotdeauna le-am încurajat pe fete să-şi găsească preocupări care să le aducă mici venituri.
Principala activitate pe care şi-au găsit-o este, evident, prestarea de servicii. Au o arie foarte largă de activităţi, de la servirea cafelei, la coafat şi masaj. Au şi agende în care îşi fac programări şi unde este foarte greu să găseşti un loc liber (aşa le-am învăţat eu, dacă vor să aibă succes, să se poarte ca şi cum ar avea. Iar un furnizor de succes este foarte căutat, am dreptate?).
Aşa cum probabil v-aţi dat seama, clienţii lor sunt în general doi: Cristi şi cu mine. Fiind amândoi foarte ocupaţi, ne e greu să ajungem la programări aşa că suntem dispuşi să plătim suplimentar pentru taxa de urgenţă. (Tot eu le-am învăţat să ceară bani pe orice. Dacă sunt atât de căutate şi cunoscute de ce să nu profite, right?).
Mai greu a fost să le conving să-şi stabilească preţurile. Neavând foarte mare experienţă cu banii, stabileau nişte sume care le sunau lor bine:
- o cafea este 1 leu,
- o şedinţă de masaj de o oră costă 1 leu şi 50 de bani (!), iar
- lectura unei poveşti costă 2 lei (serviciul acesta a fost introdus la cererea mea, cred că vă daţi seama de ce. Pretextul a fost că am nevoie de ceva care să mă adoarmă seara).
Când au început să aibă succes şi să primească cereri şi de la alţi clienţi în afară de noi (bunicii, naşii etc.), le-am convocat la o şedinţă de vânzări şi le-am explicat că trebuie să-şi alinieze preţurile cu concurenţă şi să conceapă nişte pachete care să îi convingă pe clienţi să vină mai des. Cumva să crească volumul de vânzări dar şi să încerce şi să atragă clienţi noi. Aşa că au făcut un sistem de abonamente de câte 5 şedinţe, au introdus nişte promoţii (2 şedinţe + 1 gratis) precum şi ofertă specială “Vino cu un prieten".
Amândouă sunt pe culmile succesului, deja nu mai fac faţă cu afacerile lor dar, cu toate astea, îşi fac în permanenţă planuri pentru dezvoltare şi extindere.
Însă au o singură problemă: cum fac rost de nişte bani se opresc în prima librărie care le iese în drum şi îi cheltuie pe toţi. Le place să facă ce vor cu banii, pentru că sunt câştigaţi de ele, însă din păcate îşi cumpără toate prostiutele de care chiar nu au nevoie.
(…)
Citește mai mult pe meseriadeparinte.ro!
