Cine nu cunoaștea povestea cu drobul de sare?! Perfect valabilă în ziua de azi, poate și pentru că trăim pe repede înainte, în plin apogeu tehnologic, iar informațiile de tot felul sunt la dispoziția oricui, în cantități impresionate. Mai ales la îndemâna copiilor, de unde și temerile părinților, de clee mai multe pri perfect justificabile. Însă, de multe ori adulții exagerează. Iată care este avertismentul psihologului Tanya Byron…
Este firesc ca un părinte să-și dorească să-și protejeze copilul de tot ce este rău pe lumea asta. Însă, există cazuri în care grija adulților îi sufocă pe cei mici. Mai precis, tot mai mulțu prichindei dezvoltă probleme de sănătate mintală datorită faptului că sunt crescuţi aproape „în captivitate” de părinţi hiper-protectori. Este concluzia la care a ajuns Tanya Byron, profesor-specialist cu 23 de ani de experienţă în psihologie clinică, care a declarat în urmă cu doi ani, în timpul unei conferințe, că tratează un număr tot mai mare de copii care suferă de tulburări anxioase, lipsiţi de tărie emoţională şi obsedaţi de teama de eşec.
Potrivit The Telegraph, psihologul a explicat că mulţi copii cresc într-o cultură tot mai „paranoică”, deoarece adulţii din familie, încercând excesiv să-i protejeze, până la urmă fac din ei nişte fiinţe neajutorate, incapabile de a face faţă dificultăţilor vieţii.
►Citește și Lasă-ți copiii să se descurce singuri! 6 situații în care nu trebuie să intervii
Deși acești copii sunt foarte inteligenți, din cauza protejării excesive din partea părinților ajung să clacheze. „Copiii sunt crescuţi în captivitate. Când aţi văzut ultima dată un copil distrându-se singur pe-afară cu bicicleta? Copiii nu sunt încurajaţi adecvat, susţinuţi sau învăţaţi cum să evalueze riscurile, să şi le asume şi să le facă faţă şi cred că acest lucru are un efect catastrofal asupra dezvoltării lor. Asumarea de riscuri este privită ca un lucru foarte periculos şi care trebuie evitat cu orice preţ”, a explicat prof. Byron.
În opinia psihologului, a şti să rişti este important pentru dezvoltarea copilului, deoarece îl învaţă pe cel mic să accepte, să înţeleagă şi să îşi asume eşecul.
„Ocaziile în care eşuezi sunt adesea experienţele cele mai intense din care poţi învăţa,” spune ea. ”Evident, nu spun că ar trebui pur şi simplu să-i lăsăm pe toţi copii să greşească şi să-i ducem, în schimb, să se dea cu skateboard-ul şi să urce pe munte, dar acest fenomen pune în discuţie sistemul de învăţământ şi modul în care ne educăm copiii.”
Tu ce crezi despre concluziile psihologului Tanya Byron?
