Baietelul meu a crescut cu povesti

Ești în parc, la coadă la supermarket sau la o petrecere de familie și, dintr-o dată, copilul tău își bagă mâna în pantaloni. Reacția ta poate fi una de...
Bebelușul tău tușește. O dată. De două ori. A treia oară deja îți sare inima. Îl privești: are ochii mijiți, nasul umed, o expresie de „ce-a fost asta?”,...
„Nu stă locului nici 10 secunde. Se plictisește imediat. Sare de la o jucărie la alta și pare că nu e interesat de nimic.” — dacă te-ai surprins gândind asta...
eu am un baietel de 4 ani si i-am citit foarte putine povesti.in schimb am preferat sa stau cu el de vorba ,indiferent daca avea 6 luni sau 3 ani.gangurea si ma privea in ochi.pe masura ce a crescut m-a ascultat cu atentie,si chiar venea si el cu o idee si dezvoltam povestea.asa era mult mai atent ..cand ii spuneam o poveste (pur si simplu inventata de mine),personajele erau intotdeauna mama,tata si copilul,povesti cu efect pozitiv si critici constructive.sunt povesti cu sfaturi pe care el le pune in practica.acum ,la 4 anisori,el imi spune cate o poveste.consider ca este mai bine sa purtam un dialog cu copilul ,sau sa-l intrenam la o discutie decat sa stea blocat acolo si sa ne asculte.