Acum 5 ani am adoptat o pisica tomberoneza de pe strada, era foarte micuta deabia se tinea pe picioare, am hranit-o ceva timp cu biberonul cu lapte special, am invatat-o sa faca la litiera... A fost un mic test in a deveni parinti.
In timpul sarcinii
Cand am ramas insarcinata multe persoane, probabil nu prea iubitoare de pisici, imi recomandau sa scap de pisica, ca pun in pericol sanatatea mea si a copilului, ca fac chisturi pe diverse organe de la parul de pisica.
Am aflat ca chisturile se fac de la un parazit Echinococcus granulosus, daca animalul (atat pisica cat si cainele) nu este deparazitat periodic. Intradevar pisica poate transmite toxoplasma gondi ce poate avea efecte fatale asupra fatului, dar la fel de bine poti lua din fructele nespalate corect, carne insuficient gatita, lapte nepasteurizat.
I-am spus medicului ginecolog ca detin o pisica, si a spus ca atat timp cat pisica este deparazitata si nu iese afara nu am de ce sa-mi fac griji din cauza ei. Am facut totusi de doua ori in timpul sarcinii analize pentru a vedea daca sunt infectata.
Cand am venit cu bebele acasa
Prima reactie a motanului Misha la vederea bebelusului a fost de curiozitate, s-a urcat in pat si l-a mirosit de parca a priceput cine este. In rest nu statea in camera cu cel mic. La cel mai mic scancet al lui Ianis insa pisi era prezenta. Atunci cand plangea se dadea pe langa picioarele mele si ma mieuna ca si cum mi-ar spune sa fac ceva. Cand a mai crescut un pic bebe si plangea din motive necunoscute, atunci cand vedea pisica se potolea si zambea.
Bebelusul a fost diagnosticat cu dermatita atopica, iar din ce am mai citit pe internet ma cam speriasem. Medicul dermatolog ne-a spus totusi sa nu ii punem gand rau pisicii, atat timp cat nu dorm impreuna nu este o problema.
Cum ne-am hotarat sa renuntam la pisica
In momentul in care a inceput sa se deplaseze era vai de pisi cand o prindea - o smotocea bine si se tinea dupa ea mai peste tot. Motanul rabda smotoceala, si mai mieuna, dar la un moment a inceput sa raspunda usor “atacului”. Eu daca i-as fi facut ce ii facea fiu-miu ma manca motanul. Am decis totusi sa-l ducem la tara, din mai multe motive: ne era oarecum de teama ca micile altercatii sa nu devina mai grave, in plus motanul era oarecum neglijat; si am mai gasit si ca scuza ca trebuie extra curatenie si dupa pisoi.
Asta a fost decizia noastra pentru momentul respectiv. Cand se va mari Ianis cu siguranta vom gazdui un animal de care sa aibe si el grija intr-o oarecare masura.
* Articolul este scris de o mamica din comunitatea suntmamica.ro
