Experiența mea cu bolile pneumococice a fost de lungă durată și cu amintiri foarte dureroase. La propriu.
Cea mică (devenită în scurt timp “cea mare”) avea nici 3 ani când a început grădinița. În două luni avea deja otită, combinată cu laringită și foarte repede a ajuns pneumonie. Am “tras” o jumătate de an până s-a făcut bine, timp în care am fost la toți ORL-istii din București, am încercat mai multe feluri de antibiotice și am făcut aerosoli cu adrenalină în ambulator.
La final, doamna doctor ne-a recomandat un vaccin, ca să nu mai trecem altă dată prin aceeași experiență, însă din păcate nu a avut disponibilitatea să ne explice despre ce e vorba.
► Citeşte şi Pregătirea pentru colectivitate. Schema de vaccinare 2017 şi analize necesare pentru obţinerea avizului epidemiologic
I-am cerut timp de gândire și am început să mă documentez singură, însă toată povestea se întâmpla acum 10 ani când informațiile lipseau aproape cu desăvârșire.
Dacă aș fi știut atunci ce știu acum, poate aș fi procedat alfel.
Poate am fi avut șansa să nu trecem prin toată această experiență traumatizantă, dar din păcate nu pot să dau timpul înapoi.
Ce pot să fac în schimb, este să ofer informație de calitate, astfel încât alți părinți să știe, să aibă un punct de pornire și de discuție cu medicul lor pediatru și să facă tot ce le stă în putință pentru a le asigura celor mici tot ce e mai bun pentru sănătatea lor.
(...)
Citeşte mai mult pe meseriadeparinte.ro
