Vacanţa mare este destul de aproape, ceea ce înseamnă că şi momentele în care mergem cu mic, cu mare, să ne vizităm bunicii, unchii, mătuşile şi verişorii bat uşor la uşă.
Iar dacă vorbim despre bunici, ce ne vine în minte, printe altele? Zeci de sărutări şi de îmbrăţişări, care mai de care mai dorite (sau nu) de cei mici. Iar noi, părinţi care realizează cât de dor le-a fost bunicilor de nepoţei, ce facem? Ne împingem copilul cât mai elegant în braţele bunicilor, le facem cu ochiul cât mai discret că trebuie să accepte şi să ofere la schimb afecţiune - pentru că, nu este aşa, “e musai” ca cel mic să îşi exprime “dorul”.
Dar oare chiar ar trebui să facem asta? Ar trebui să ne obligăm copiii să îşi îmbrăţişeze bunicii, dacă ei nu vor? Ce mesaj le transmitem lor, printr-o astfel de atitudine?
Cum să evităm să îl învăţăm lecţiile greşite?
Printr-un articol CNN intitulat “Nu sunt eu proprietara corpului copilului meu”, autoarea Katia Hetter susţine că a-ţi forţa copilul să atingă un om, atunci când el nu îşi doreşte, îl face să fie mai vulnerabil la abuzurile sexuale.
Poate părea exagerat că a-i spune celui mic să se lase sărutat pe obraz de bunica când el nu vrea, ar putea avea vreo legătură cu abuzurile sexuale, dar specialiştii susţin că această conexiune făcută de Hetter are o bază destul de solidă. Copilului i se violează zona de comfort, iar din asta nu poate înţelege decât că trebuie să înveţe să accepte pe oricine în spaţiul lui personal.
►Citeşte şi Te rog, nu îmi mai pupa copilul
“Noi îl învăţăm pe copilul nostru să asculte întotdeauna ceea ce îl îndeamnă inima. Astfel, ne spune de fiecare dată când se simte inconfortabil lângă cineva (bineînţeles, în şoaptă, pentru a nu răni sentimentele celui de lângă el). I-am spus că nu trebuie să atingă sau să se lase atins de cineva care îl poate face să se simtă inconfortabil – poate fi vorba de familie, de prieteni, de oricine. Nu îl voi forţa niciodată să atingă pe cineva – chiar dacă este o mătuşă care nu ne-a mai văzut de secole şi care spune că este rănită de comportamentul celui mic. Săruturile şi îmbrăţişările sunt ale lui, el hotăreşte ce face cu ele şi nu au caracter obligatoriu”, a spus Katia.
Hetter susţine, de asemenea, că a-ţi forţa copilul să ofere afecţiune poate avea impact asupra sexualităţii lui, în adolescenţă, pentru că va rămâne cu un mesaj: corpul meu poate fi folosit pentru te mulţumi pe tine sau pe oricine altcineva care va dispune de autoritatea necesară.
Afecţiunea nu trebuie să aibă caracter obligatoriu, niciodată
Pe lângă prevenirea abuzului, foarte multe mame simt că este important să încerce să înţeleagă cum se simte copilul lor, când o rudă cere afecţiune din partea lui. Jenny D. vorbeşte despre amintirile pe care le are din copilărie, amintiri care, consideră el, ar trebui să influenţeze metodele actuale de parenting. „Atunci când eram mic, nu îmi plăcea să fiu îmbrăţişat sau sărutat de nimeni, cu excepţia mamei, şi uram enorm momentele în care bunica mă forţa să o sărut de rămas-bun. Ca părinte, iubesc să îmi îmbrăţişez şi să îmi sărut copiii, dar dacă voi simţi vreodată că ei nu vor asta, cu siguranţă nu o voi mai face”.
Aşa cum punctează şi Jenny D., şi afecţiunea forţată dintre părinţi şi copii este la fel de îngrijorătoare. Săruturile şi îmbrăţişările ar trebui să fie oferite dintr-o voinţă interioară, şi nu sub presiune.
►Citeşte şi Cum înveţi copilul despre emoţii
Cum să nu răneşti sentimentele rudelor
Adesea, copiii ne testează răbdarea, refuzând tot ceea ce le noi le cerem să facă – să se îmbăieze, să mănânce, să se îmbrace etc. Cu toate acestea, refuzul de a oferi afecţiunii nu intră în aceeaşi categorie –copiii nu vor face niciodată acest lucru din ambiţie. Copiii pot (şi ar trebui) să fie politicoşi şi respectuoşi chiar şi atunci când îşi impun limitele spaţiului personal. Manierele – a trata oamenii cu respect şi cu grijă – diferă întru totul de comportamentul afectuos.
Un prim pas pentru a nu răni sentimentele rudelor este să le explicăm “politica” noastră. Adulţii, mai ales dacă ne sunt rude, ar trebui să fie capabili să ne înţeleagă şi respecte dorinţele. Deşi poate fi o muncă grea, s-ar putea ca atunci când copilul va simţi nevoia să le ofere afecţiune, ei să preţuiască mai mult aceste momente. „Le explic rudelor care vor să asculte de ce o lăsăm pe ea să decidă pe cine atinge, de cine se lasă atinsă. Iar atunci când oferă îmbrăţişări din propria voinţă – bucuria parcă devine palpabilă, nu din obligaţie sau dintr-un ordin direct venit de la mama”, a spus Hetter.
Hetter a oferit, de asemenea, alternative mai puţin intime de oferire a afecţiunii, faţă de copii. Spre exemplu, în loc de îmbrăţişări şi de sărutări, rudele ar putea să le ceară micuţilor să dea noroc sau să bată palma. Atunci când copiii sunt mici şi timizi, este bine ca părinţii să le ofere opţiuni prin care să îşi arate respectul faţă de cei din jur. Chiar şi copiii timizi pot da mâna cu cineva .
Departe de a fi dezamăgitoare, aceste alternative pot chiar întări legătura dintre copii şi rude.
Sursa: Pop Sugar
