E ușor să uiți. Durerea. Provocările. Furia. Stresul. Epuizarea. Nopțile albe.
E ușor să uiți, căci fiecare durere de inimă și lacrimă sunt șterse de iubirea dulce și sălbatică ce îți taie răsuflarea.
Exact ca orele de travaliu. Durerea care parcă te face să chemi moartea e uitată imediat ce îi vezi chipul puiului, îi simți mirosul și îi atingi perișoșul și degețelele. Iar atunci te simți nemuritoare.
Așa cum nopțile albe, pe care ți le petreci stând cu micuțul plângăcios la piept sau pe picioare, când tragi de ochi mai ceva ca în timpul facultății, după o noapte de club... Așa cum toate astea se uită, când puiul îți zâmbește pentru prima dată, când gângurește și când face primii pași.
Așa cum tantrumurile, bătăile din picior, aruncatul mâncării și țipetele din mijlocul magazinului sunt uitate de pupicii pe năsuc și de Te iubesc, mami!
Așa cum Ești cea mai rea mamă din lume te face să te simți cea mai împlinită seara, înainte de somn, când își descarcă sufletul în brațele tale și îți spune ce îl supără cel mai tare pe lumea asta.
Așa cum fericire mai mare decât aceea de a-ți ține copilul în brațe și a-i simți mirosul nu există!
E ușor să uiți. Nopțile albe. Zilele pline. Perioadele în care ai simțit că nu vei reuși. Momentele în care ai simțit că ai dat greș ca părinte și ai luat-o de la capăt. Și ai greșit iar.
E ușor să uiți, când ți-ai desprins mâna din mâna lui. Când a făcut primii pași spre grdăiniță. Când a zis Pa, mami, și nu s-a mai uitat înapoi. Când ai simțit că ți l-a smuls cineva din brațe, așa cum probabil ai simțit când l-ai născut. Nu mai e doar al tău.
E ușor să uiți toată durerea, când puiul tău, bebeluș tău frumos, perfect, s-a desprins. Nu mai e doar al tău și, totuși, va fi întotdeauna!
► Citește și Scrisoare pentru mama care își lasă copilul să își desprindă aripile, spre grădiniță
