El i-a zâmbit și a făcut-o să se simtă acasă.
Ea i-a vorbit și l-a făcut să se simtă întreg.
Și-au desenat lumea în creioane colorate,
Și au cutreierat-o împreună în lung și-n lat.
Se țineau de mână din zori și până-n seară,
Iar noaptea brațele nu le erau de ajuns, pentru atâta iubire.
Zorii îi întâmpinau cu bucurie, căci simțeau că viața este prea frumoasă ca s-o petreci dormind.
I-a dat numele lui într-o zi de februarie, ținându-se de mână într-o trăsură din povești, într-un loc alb.
Și-au pus simbolul infinitului pe deget într-o zi de mai
Iar la nuntă le-au cântat mii de roiuri de albine
Şi i-a cununat un brad
Peste un lac de apă vie…
Iar apoi, încet-încet, ai apărut tu.
Mai întâi ca un gând.
Apoi ca o dorință.
Dorință imensă, căci te-ai lăsat așteptat.
Ai fost întâi o sămânță de susan.
Și ai crescut cât un pepene verde. Verde și dulce.
Iar când te-au văzut prima dată au cunoscut cu adevărat fericirea.
El ți-a fost piele caldă, în primele secunde pe acest pământ.
Ea hrană.
Amândoi iubire.
Amândoi iubire, mereu. Atunci, acum, mâine și mereu!
Le-ai fost zâmbet până la urechi
Râs colorat
Le-ai arătat tot ce are viața mai frumos de suferit
Le-ai fost lumina toată. Le-ai fost și le vei fi mereu.
Citește și Copile, îmi arăți ce are viața mai frumos de oferit...
Mami și tati te-au făcut din iubire!
Să nu uiți asta niciodată
Să nu te întrebi
Să nu ai dubii!
Atât au putut ei, pentru ei,
Dar pentru tine..
Pentru tine, pot totul!
Să nu uiți asta!
