Nervii, mama lor de nervi. Cine i-o fi inventat?
Nu cred să existe vreun părinte care se trezește dimineața și își spune “Azi am de gând să țip la copilul meu… chiar de câteva ori…”
Cred că mai degrabă toți ne trezim și ne spunem printre dinți “La naiba, azi să nu te prind că țipi”.
Și nu se face bine dimineață că tu nu ai dormit bine, copilul ți-a vărsat cafeaua în alergătura lui, țipă că nu vrea șosete verzi ci albastre, urlă că nu își găsește geaca, tu alergi să te îmbraci și habar nu ai ce ai pus pe tine. E haos. Cam toate diminețile sunt așa.
Dacă încă “stai” (ce îmi place cuvântul asta “stai”, cine Doamne iartă-mă stă?) acasă cu copilul nici diminețile tale nu sunt mai ușoare.
Sigur ai trezirea devreme, căci bebelușii nu știu că părinților le place să mai doarmă un pic și “știu” că dimineața e pentru joacă și distracție.
Așa că tu, abia dormită (dacă ai apucat și celui mic nu îi iese vreun dinte sau nu e la vreun puseu), cu ochii semi deschiși, dar “înca” cu un zâmbet pe față, căci nu ai cum să nu îi reziști, încerci să îți faci cafeaua.
Cafeaua care rar este băuta dimineața, mai degrabă pe la prânz, rece și zoioasă.
Pe la prânz ai deja părul pe bigudiuri.
Bebe nu vrea să…
(...)
Citește mai mult pe zanascutecel.ro
