Nu este nevoie sa cheltui sume consistente pe jucarii, chiar daca tentatia de achizitiona cele mai in voga gadgeturi sau cele mai recente colectii de papusi Barbie este prezenta la tot pasul. Copiii nostri se pot juca si… gratis! Iar parintii se pot implica din plin. Cum? Iata ce povesteste Alina Alexandru…
In ziua de astazi, cu abundenta de jucarii care ii inconjoara pe cei mici, dar si cu gradul mult mai mare de implicare din partea parintilor in acest domeniu, copiii ajung sa experimenteze un tip de joaca mai controlata, mai stresanta si mult mai scumpa.
E grozav ca adultii vor sa-si aduca o contributie mai mare in vietile copiiilor si sunt foarte atenti la joaca lor (atat la jucarii, cat si la activitatea in sine), insa aceasta preocupare a devenit obsedanta pentru unii dintre ei. Nu-si lasa copiii sa se joace decat cu ceea ce le cumpara ei, caci doar acele jucarii sunt educative si bune si ei sunt cei care, de cele mai multe ori, initiaza joaca, dupa o elaborata documentatie pe internet. Copilul devine astfel o “jucarie”, in mainile unui parinte mult prea concentrat pe ceea ce va ajunge “mostenitorul” sau in viitor si pe impunerea viziunii sale asupra jocului, decat pe ceea ce este el acum: o fiinta, care nu vrea decat sa fie lasata in pace sa se joaca dupa propriul plac, folosindu-si imaginatia si explorandu-si spiritul aventurier.
Psihlogii atrag atentia, de mult ani, ca cea mai buna joaca pentru copii nu costa nimic si are la baza o singura conditie, dar si cea mai importanta: imaginatia. Cand ei invata sa se bazeze pe propria persoana pentru joaca, improvizand tot felul de jucarii, de decoruri si de scenarii, acestia isi dezvolta importante abilitati cognitive si emotionale, mult mai bine decat orice joc educativ impus de parinte. De ce? Pentru ca jocul liber il ajuta sa invete autocontrolul, o componenta esentiala pentru stapanirea emotiilor, pentru rezistenta la impulsurile de moment si exercitarea autodisciplinei.
Ce trebuie sa faca parintii in jocul copiilor
Atunci cand parintii fac un pas in spate, copiii isi folosesc imaginatia si isi creeaza propriile jocuri: cu pirati, monstrii, supereroi, printese, zane si personificari care mai de care mai ciudate. “Ce-ar fi daca” nu este o joaca prosteasca, care trebuie inlocuita cu jucarii si reguli sofisticate, pentru a dezvolta inteligenta copilului de la o varsta cat mai frageda. Dimpotriva! Este exact acea gandire tipica marilor ganditori ca Einstein, care se intrebau “Ce-ar fi daca timpul ar fi relativ?” Copiii sunt mici oameni de stiinta, care testeaza teorii. Jocul liber ii ajuta pe acestia sa invete despre lume, sa-si dezvolte functiile cognitive, sa se autoregleze si sa-si dezvolte abilitatile lingvistice si sociale. Asta nu inseamna ca parintii trebuie sa se distanteze total, deoarece copiii devin mai creativi cand parintii se implica in joaca lor. In plus, le intareste relatia. Dar, inainte de asta, este foarte important ca adultii sa oberve ce anume le place copiilor lor, sa intre in joc, daca cei mici ii invita, dar sa nu-l conduca niciodata. Bineinteles ca parintii pot sa-si foloseasca si ei propria creativitate atunci cand se joaca cu cei mici, e mult mai distractiv sa ai parinti care ies din tipare si care se prostesc cot la cot cu ei, insa de joc trebuie sa beneficieze in primul rand copiii, nu adultii si orgoliul lor.
Si eu, la randul meu, am cazut in patima blogurilor cu activitati educative pentru copii. Toata ziua luam notite si incercam sa le pun in practica. Aveam impresia ca fac un lucru bun pentru dezvoltarea optima a copiilor mei, ca-i tin ocupati, ca le place. Initial, Vlad si Radu au fost deschisi sa incerce noi lucruri, apoi au inceput sa opuna rezistenta, caci ma luase valul.
(…)
Citeste mai mult pe povestidemama.ro!
Foto: Pixabay.com
