De la un an jumătate până înspre patru ani un copil îţi dă foarte mult de furcă. El pare de nestăpânit şi tot ceea ce îi spui trece pe lângă el fără prea mari rezultate. Uneori frustrările acumulate de ambele părţi sunt atât de mari încât şi copiii şi părinţii sunt gata să izbucnească în plâns. Adesea o şi fac, cel puţin unii dintre ei.
Ce ai putea face pentru a transmite mai eficient copilului ce îţi doreşti de la el?
Stabileşte priorităţi
Sunt lucruri foarte importante pentru tine şi lucruri cu care te poţi împăca. De exemplu, poate să fie foarte important să doarmă la prânz şi asta nu este negociabil. Dar te poţi împăca cu faptul că îşi aruncă jucăriile şi nu mai vrea să le pună la loc. Cel puţin nu atunci când vrei tu.
Dacă este vorba de lucruri neimportante renunţa să le mai impui, chiar dacă ţie ţi-ar face plăcere să se întâmple. Strategia aici este - lauzi alegerile bune ori de câte ori le face şi să speri că, în timp, vor deveni un obicei.
Prevenirea este mai bună decât interdicţia
Întrucât copiii mici nu sunt prea buni la a respecta interdicţii cel mai bine este să nu te pui în situaţia de a le da. Dacă, de exemplu, găseşte o plăcere fantastică să se joace cu hârtia igienică cel mai simplu este să nu i-o laşi la îndemână. Până arată că acest joc nu îl mai atrage. Ceea ce se va întâmpla la un moment dat. Sau dacă îi place să scrie cu creioanele pe pereţi degeaba îi vei tot spune că nu este frumos, că murdăreşte etc. Cea mai bună soluţie este să nu îi mai laşi creioanele la îndemână.
Consistența
Copiii nu prea ştiu nimic despre modul în care funcţionează lucrurile atunci când sunt mici. Aşa că dacă vrei să impui o regulă trebuie să o impui în permanenţă dacă vrei să o asculte. De exemplu, dacă ştii că vrei să nu se joace cu mingea în casă atunci nu trebuie să interzici astăzi şi mâine să îl laşi. Atâta timp cât spui mereu acelaşi lucru până la urmă va prinde ideea.
►Citește și Lasă-ți copiii să se descurce singuri! 6 situații în care nu trebuie să intervii
Desigur, este foarte dificil să rămâi calm atunci când spui acelaşi lucru a suta mia oară. Sau când copilul refuza cu încăpăţânare să facă un lucru extrem de banal, cum ar fi să se spele pe dinţi, de zile în şir. Cu toate acestea, dacă îţi pierzi calmul şi începi să ţipi nu rezolvi nimic. Pentru că oricum nu te va asculta. Ca să te asculte trebuie să fii calm, serios şi să te exprimi simplu, în propoziţii scurte, repetând de mai multe ori comanda şi explicând succint ce se poate întâmpla dacă nu ascultă. „Nu sări pe canapea. Nu sari pentru că poţi să cazi. Nu sari! Nu sari!”
Gândeşte pozitiv
Copiii simt când tu ai impresia că nu mai ştii ce să faci în privinţa lor. Iar asta îi va determina să se comporte cu şi mai multă energie în direcţia pe care nu ţi-o doreşti. Aşa că gândeşte lucruri bune despre copil, despre procesul de educaţie. Şi dacă, la un moment dat, simţi că nu mai poţi, atunci discuta cu partenerul, cu un prieten. Dar nu te plânge în prezenţa copilului „Nu ştiu ce să mă mai fac cu el!”
