Îmi aduc aminte și acum cam cât mă certam cu mama în fiecare toamnă în care trebuia să mergem să îmi cumpere ghiozdan. Eu îmi doream ceva mișto, cu desene ultra fantastice, cu supereroi, dacă se găseau pe vremea aia. Nu mă interesa deloc să fie sigure, să îmi protejeze spatele, coloana sau umerii. Astea erau detalii deloc de luat în seamă din punctul meu de vedere.
Evident, tot ca mama se întâmpla… Îmi cumpăra ce credea ea că e sigur. Mă obliga să îmi pun baretele pe ambii umeri. Dacă mă vedea că îl port șmecherește pe unul singur mă certa din cale-afară. Ziceam de ea că n-are nicio legătură cu moda, cu trendul, că are o mentalitate învechită, că bla, bla, bla… La capitolul ăsta nu ne înțelegeam deloc.
Eh, a venit vremea să trec eu în “papucii ei”. Fii-mea e în clasa pregătitoare. Da, încă îmi vine greu să realizez asta, dar, în fiecare dimineață, o duc la școală. N-a fost ușoară pregătirea absolut deloc: ghiozdan, penar cu toate cele, caiete, cărți, birou, program de somn, de masă, etc… etc…
Dacă la aproape toate capitolele ne-am înțeles, când a venit vorba despre ghiozdan am spus stop, aici trebuie documentată treaba. Na, reminescențele trecutului și-au spus cuvântul. Brusc mi-am adus aminte de mama, de cum cântărea din ochi fiecare ghiozdan pe care punea mâna, cum strâmba din nas la unele sau cum își dădea ochii peste cap la altele. Am zis: măi, ceva, ceva trebuie să fie la mijloc! Așa că am apelat la specialiști.
(...)
Citeşte mai mult pe taticool.eu
