Probabil fiecare părinte a fost avertizat, cel puțin o dată în viață, că dacă persistă în a se comporta într-o anumită manieră cu cel mic, îl va crește răsfățat. Dar ce înseamnă, mai exact, un copil răsfățat? Care este diferența între a-l face pe copilul tău să simtă că are încredere în tine și că vei fi lîngă el ori de câte ori are nevoie și a-l răsfăța, oferindu-i totul pe tavă?
Iată ce spun experții:
Majoritatea specialiștilor în dezvoltarea copiilor strâmbă din nas când aud termenul de copil răsfățat. Și asta pentru că schimbările care au intervenit în strategiile de parenting, de-a lungul timpului, sunt văzute de cei mai vechi dintre părinți ca fiind metode de răsfăț ale copilului, și nicidecum de creștere și educare sănătoase.
Spre exemplu, David Elkind, profesor de dezvoltare a copiilor la Tufts University și autor al cărții „The Hurried Child: Growing Up Too Fast Too Soon”, susține că “Răsfățat este un termen din altă eră. A-ți răsfăța copilul înseamnă, de fapt, a-i oferi absolut tot ce se poate, fără ca el să munceasă pentru asta. Și nu asta se întâmplă în zielele noastre”.
De ce nu poți răsfăța un bebeluș
“Aud în drepta și în stânga să nu fii lângă copil de fiecare dată când plânge, că îl înveți așa. Să nu îl culci lângă tine, că se învață alintat. Să nu îl ții în brațe prea mult, că se învață. Nu, așa ceva nu există! Bebelușii nu pot fi niciodată alintați”. Și asta pentru că, spune Elkind, “bebelușii nu plâng decât atunci când au nevoie de ceva. Ei nu știu ce este manipularea. Iar când au nevoie de ceva, trebuie să fim acolo, să le arătăm că nu sunt singuri în lumea asta nouă și că pot avea încredere în noi, părinții lui”.
► Citește și Nu există prea mult 'în braţe' pentru copii
Mai târziu da, este posibil să răsfeți un copil, prin faptul că nu setezi nicio limită și nu îi ceri să facă lucruri sănătoase. Dar până la 6 luni, nici vorbă de copil răsfățat.
Cercetările au arătat că acei copilași cărora li se răspunde la plânsete, când sunt foarte mici, sunt mult mai fericiți și mai independenți la prima aniversare, decât aceia cărora li s-au pus limite de la început. Trebuie să simtă că ești acolo, când are nevoie de tine.
Dar despre tantrumuri? Sunt alintați copiii care fac tantrumuri? “Nu! Tantrumurile sunt o etapă normal de dezvoltare. E momentul în care copiii încearcă să devină independeți, și fac asta spunând nu. E normal. Cu toate acestea, nu înseamnă că în această etapă nu trebuie setate limite. Prin faptul că spune des NU, nu înseamnă că e răsfățat, ci doar că are 2 ani”.
Dar ce este un copil răsfățat?
Deci dacă un bebeluș care plânge după tine și un copilaș care face tantrumuri nu sunt răsfățați, atunci ce înseamnă a fi răsfățat?
Refuză tot timpul mâncarea ta – Să luăm un exemplu: în fiecare seară, la cină, Mihai vrea să mănânce cu totul altceva decât ceea ce este pe masă. Și mami de fiecare data se ridică și îi pregătește puiului altceva. Ok, că se întămplă o data nu e nicio problemă. Că se întâmplă și a doua oară e ok. Dar că face asta de fiecare dată și că mami nu are nimic de spus, atunci da, poate fi vorba de răsfăț. Până la urmă, nu se întâmplă nimic dacă e refuzat o seară, nu?
Face tantrumuri la 5-6 ani – Da, tantrumurile nu sunt o problemă, dacă vorbim de teribila vârstă 2. Dar dacă micuțul e deja preșcolar, a făcut 5-6 ani și începe să plângă și să bată din picior că nu primește ceea ce își dorește, atunci… e o problemă! Copilașii mici așa știu să își exprime nemulțumirile, copilașii mai mari deja manipulează…
► Citește și Frazele care îţi vor schimba modul în care percepi tantrumurile copilului. Ce trebuie să îţi spui
Dependență extremă de părinți – Se mai poate spune că un copil e răsfățat atunci când refuză să (a)doarmă cu altcineva în afară de tine, când nu vrea să stea cu nimeni în afară de tine și când refuză să iasă la plimbare cu altcineva.
Specialiștii spun că acest tip de comportament se dezvoltă în părinții prea portectivi, care au senzația că cel mic este mai mic decât este, de fapt.
► Citește și Care este singura greșeală pe care o fac părinții atunci când copilul are un tantrum
Cum să nu creștem un copil răsfățat.
- Stabilim limite de siguranță – Primele limite care trebuiesc setate sunt cele de siguranță. Nu atinge ochiurile deschide de la aragaz, priza, cuțitele, nu alerga în stradă! Acestea sunt nenegociabile!
- Susținem comportamentul frumos – Trebuie să încurajezi comportamentele pozitive. Spunem te rog, mulțumesc și ne jucăm frumos cu ceilalți copii. Laudă comportamentele pozitive mai mult decât le critici pe cele negative!
- Vorbim deschis cu micuțul – întreabă-l cât de des poți cum se simte, ce îi place, de ce are nevoie. Mai mult, dacă îl întrebi DE CE FACI ASTA, e posibil ca cel mic să nu știe ce să îț răspundă. Dacă spui MĂ ÎNTREB DE CE OARE AI REACȚIONAT ASTFEL, lași loc de interpretare și micuțul va căuta să identifice emoțiile care l-au împins spre acel tip de comportament.
- Ne păstrăm calmul – Nu vei putea calma un copil nervos răspunzând cu nervi. Fii tu un exemplu și, conștientizând sau nu, va prelua și el aceeași atitudine.
- Suntem consecvenți – Nu stabili reguli inutile și nu le încălca, odată stabilite. Dacă toată ziua îi spui NU, atunci el nu te va mai asculta, la un moment dat. Setează doar reguli care e obligatoriu să fie respectate și, în rest, lasă-l să se joace cu imaginația, să creeze, să se simtă liber. Lasă-l să iasă în parc în pijamale, dacă așa își dorește și vremea în permite, dar nu îl lăsa să alerge liber pe stradă și nici să amâne plecarea din parc de 10 ori.
