Când cei mici sunt supăraţi, obosiţi sau chiar nervoşi, reacţia noastră în general este să corectăm nu să ne conectăm. Obişnuim prea des şi prea uşor să-i certăm, să-i jignim şi să le taxăm comportamentul în loc să ne apropiem de ei ca să aflăm ce anume îi deranjează şi mai ales, cum îi putem ajuta.
E important să ştim că în momente de stres, cortexul prefrontal al celor mici (care nu este complet dezvoltat încă), este inundat cu cortizol, hormonul stresului. Rezultatul este acea reacţie denumită “luptă sau fugi” în care funcţiile raţionale ale creierului sunt blocate şi rămân la comandă doar cele primare, care au legătură directă cu supravieţuirea. Este o reacţie neurologică incontrolabilă la vârste mici, dar de care ne lovim de multe ori chiar şi noi, adulţii.
Să aştepţi de la un copil aflat într-o stare acută de stres, să aibă autocontrol şi să îşi stăpânească aceste reacţii primare este de-a dreptul nerealist. Ameninţările, pedepsele şi ceartă sunt nu doar complet nefolositoare ci de-a dreptul periculoase pentru că nu fac decât să adauge şi mai mult stres situaţiei în care ne aflăm deja.
Ce au nevoie cu adevărat copiii în aceste momente, este ajutorul nostru.
În primul rând să-i ajutăm să facă faţa emoţiilor care îi copleşesc
Apoi, să îi ajutăm să se liniştească, luându-i în braţe şi asigurându-i că totul este în regulă şi că sunt în siguranţă.
De-abia după ce s-au calmat, putem avea o discuţie în care să vedem care sunt cauzele care i-au adus în starea respectivă.
Dacă în loc să facem toate cele de mai sus îi pedepsim, ţipam la ei sau îi trimitem în camera lor, nu doar că situaţia va dura mult mai mult şi că cei mici vor ieşi foarte “sifonaţi” din ea, dar vom rata şi şansa de a-i învăţa cum să reacţioneze pe viitor atunci când se vor confrunta cu o problemă similară.
“Conectare, Comunicare, Cooperare” sau metoda celor trei “C” este cheia în orice situaţie dificilă pe care o întâmpinăm cu cei mici, indiferent că este vorba de o criză, de o sperietură sau un conflict.
Conectarea – presupune să îi aducem (mental) alături de noi, în prezent, până reuşim să-i calmăm şi să-i facem să realizeze că sunt în siguranţă şi că suntem acolo ca să-i ajutăm.
(…)
Citește mai mult pe meseriadeparinte.ro!
