Desi in mod normal se considera ca numai la scoala apar comportamente de agresiune intre copii, adevarul este ca ele sunt foarte prezente si in cadrul unei familii.
Oricine a avut frati / surori stie destul de clar despre ce este vorba. Eu nu stiu sa ma fi batut cu nimeni altcineva mai mult decat m-am batut cu cu sora mea. Si nici nu cred ca ea a chinuit pe cineva psihologic la fel de mult cum a facut-o cu mine. Dar nu numai intre frati se intampla asta, pot sa fie verisori, copiii prietenilor apropiati. De cate ori nu s-a intamplat sa aveti o vacanta ratata pentru ca nu s-au inteles intre ei copiii celor doua familii, ceea ce, in final, v-a dus si pe voi, parintii, pana in pragul certurilor?
Ce faci intr-o asemenea situatie? Solutia clasica, imi iau copilul si il duc intr-un alt grup, unde nu mai este agresat aici nu se aplica. Nu iti poti tine copiii separat si, chiar daca ai putea, nu este recomandat. Toti parintii isi doresc ca fratii si surorile sa fie cat mai apropiati unii de altii, ceea ce nu se obtine daca fiecare are un program propriu si total diferit de al celorlalti. In ce priveste prietenii si rudele ,acolo este si mai dificil, intrucat timpul avut la dispozitie este mult mai scurt.
Ce poti sa faci pentru copilul care este victima?
In primul rand trebuie sa-i arati tot suportul tau. Chiar daca nu poti sterge cu totul durerea de a fi respins de catre un grup de copii o poti indulci atragandu-l catre alte activitati, dandu-i din timpul tau. Copiii, mai ales daca sunt mai mici, prefera sa isi petreaca timpul cu parintii.
Pentru a nu mai fi victima trebuie sa il inveti cateva abilitati sociale. Cum ar fi de exemplu abilitatea de a-ti pastra calmul atunci cand cineva vrea sa te enerveze / sa te sperie / sa te supere. Comportamentul agresiv este adesea intretinut tocmai de victima prin faptul ca incepe sa planga sau sa rabufneasca.
La fel de important este sa il inveti si despre valoarea personala. Un copil poate fi usor destabilizat, mai ales cand persoana care se comporta urat cu el este apropiata. Ii poti explica faptul ca nu ar trebui sa accepte un asemenea comportament si ar trebui sa sanctioneze instant pe cel care a facut-o prin ignorare. Daca cineva nu il trateaza corect ar trebui sa refuze sa mai stea in preajma sa.
In ceea ce priveste copilul agresiv situatia este la fel de delicata.
Mai ales daca nu este vorba despre copilul tau. Nu ai prea multe optiuni la dispozitie.
Poti vorbi direct cu copilul in cauza si sa-i explici de ce este urat modul in care procedeaza. Adesea insa astfel de discutii raman fara niciun rezultat si imediat ce vei pleca de acolo isi vor continua tachinarea. Asta nu inseamna ca nu trebuie sa continui sa ii spui unde greseste si cum ar trebui sa se comporte ca sa fie social acceptabil.
Poti si sa stai cu copiii si sa-i implici pe toti intr-un joc pe care il propui si sa veghezi ca regulile sunt respectate. Dar mai mult de atat nu poti merge. Parintii copilului agresor sunt cei care ar trebui sa traseze limitele acceptate de comportament si tot ei ar trebui sa intervina cand acestea au fost incalcate.
Nu de putine ori insa parintii copiilor care se comporta agresiv nu intervin, din diverse considerente - de la faptul ca nu vor sa isi strice vacanta stand in permanenta cu gura pe copii, pana la credinta intima ca daca nu esti agresor atunci e victima, alta cale nu este. Si atunci, decat sa intervina, mai bine stau si se felicita in gand ca uite, copilul lor a ales sa fie in tabara agresorilor si nu a victimelor.
Daca ambii copii sunt ai tai, ai o misiune similar de dificila - nu trebuie sa acuzi, nu trebuie sa iei partea unuia in detrimentul celuilalt, in permanenta trebuie sa tii un echilibru astfel incat sa nu creezi gelozii mai adanci decat faptul ca 'iar mi-a luat jucaria pe care am ales-o eu'. Iar limitele de comportament impuse trebuie sa-i priveasca pe ambii copii, in aceeasi masura. La fel si comportamentul tau la incalcarea lor.
Voi v-ati intalnit cu situatii similare, cum v-ati descurcat?
