Se răsfață în brațe, lasă-l jos. Vaaaai, ce copil răsfățat! Nu-i mai da atâta nas, îl răsfeți. Mai lasă-mă cu toate teoriile alea de parenting, s-a umplut de copii răsfățați cu ele.
Cred că și voi ați auzit măcar o judecată de valoare despre răsfăț de când sunteți părinți. Eu una sigur da. Înainte să am copil, vedeam copii răsfățați peste tot în jur. Plângeau, cereau vocal lucruri, uneori se dădeau cu fundul de gresie în magazin. Acum, privesc cu mult mai multă toleranță și copiii și părinții.
N-am aflat încă ce e un copil răsfățat. Am doar o idee despre ce nu e un copil răsfățat.
Ce NU e un copil răsfățat
Un copil răsfățat nu e un copil care are nevoie de căldura și alinarea brațelor mamei, când se trezește singur într-o lume imensă, necunoscută.
Un copil răsfățat nu e cel care plânge de durere sau frustrare. Are nevoie doar să știe că nu e singur.
Un copil răsfățat nu e cel care își cere drepturile. Unul din drepturile copiilor este dreptul la exprimare. Dacă tu nu îl înțelegi, el devine frustrat și îți spune prin mijloacele lui (plâns) ce vrea.
(...)
Citeşte mai mult pe pisicapesarma.ro
Sursa foto: Pexels
