Ne hranim din dragostea copiilor nostri, ea ne da energie ca sa mergem mai departe. Nici nu ne dam seama cat de importanta este aceasta dragoste pentru sentimentul nostru de siguranta. Pana in momentul in care parem sa o pierdem...
Fiecare parinte trece la un moment dat printr-o astfel de situatie dificila si trebuie sa invete sa ii faca fata. Sa nu se piarda cu firea atunci cand copilul pare sa il respinga, sa nu renunte si sa caute noi modalitati de apropiere.
Cand este mic poate refuza sa ii dai sa manance, sa ii faci baie, sa il culci. Asta se intampla daca nu esti tu persoana care are grija de el cea mai mare parte din timp. Pur si simplu se simte mai in siguranta in alte brate si nu va accepta cu usurinta sa aiba o alta persoana grija de el. In general, tatii se confrunta cu aceasta problema intrucat ei nu isi petrec cea mai mare parte a timpului cu copilul si, atunci cand vor sa o faca sunt respinsi.
Important este sa treci peste durere si dezamagire si sa incerci sa schimbi situatia. De exemplu, ai putea incerca sa faci baie, sa culci copilul, sa ii citesti o poveste etc., in timp ce este langa voi si persoana care sta cel mai mult cu copilul. In acest fel, incet, incet, il inveti sa te accepte. Important aici este ca si partenerul sa te sustina, sa te ajute si sa se abtina in a critica modul in care procedezi, sa va lase sa va construiti propria legatura.
Cand este mai mare se poate intampla sa "pierzi" iubirea copilului in favoarea celuilalt parinte. Numai pe el il va asculta, numai lui ii va sari in brate, numai lui ii va povesti cate in luna si in stele.
Si o astfel de evolutie este normala, chiar daca sentimentele de gelozie pe care le simti sunt foarte puternice. Si nu este vorba neaparat de ceva ce ai facut sau nu ai facut. Trebuie sa iti lasi copilul sa exploreze cat mai multe relatii si sa te bucuri pentru el. Relatiile nu raman mereu la fel, ele sunt in continua schimbare. Daca ramai deschis si disponibil dragostea se va manifesta si in directia ta. Pentru ca ea exista acolo, pentru toata viata.
Desigur ca este placut sa ti se spuna ca esti cea mai iubita persoana din lume, insa nu acesta este rolul tau, ca parinte. Trebuie sa ajuti, sa indrumi, sa oferi, chiar daca copilul nu sare in bratele tale imediat ce te vede si nu esti pentru el persoana numarul 1 din univers, asa cum este el pentru tine.
