Ai zice că în 2016 este imposibil să se mai piardă copii, însă din păcate nu e chiar aşa. Shit happens, cum spune poetul, aşa că e bine să îi pregătim pe cei mici să ştie ce au de făcut în caz că se trezesc singuri într-un loc necunoscut.
Cel mai important este să îi învăţăm de mici câteva informaţii importante: numele lor, numele părinţilor, adresa şi un număr de telefon. Ştiu că pare mult însă dacă pot să reţină o poezie pentru Moş Crăciun atunci înseamnă că pot învăţa şi un nr. de telefon. Începând cu 2 ani repetaţi cu ei aceste informaţii.
Ştiţi etichetele acelea de pe haine unde noi credeam că trebuie să trecem numele copilului ca să nu îşi încurce lucrurile cu alţi copii, la gradi? Ei bine, acolo trebuie trecut numărul de telefon unde puteţi fi găsiţi în caz de urgenţă. Dacă nu aveţi o etichetă de genul, atunci nu vă sfiiţi să scrieţi cu carioca direct pe haina. Şi învăţaţi-l pe cel mic să arate această informaţie preţioasă adultului căruia îi va cere ajutorul.
Un alt lucru important este să nu intre în panică. Spuneţi-le că în general oamenii din jurul nostru sunt de treabă şi cu siguranţă vor ajuta un copil care s-a pierdut de părinţii lui. Eventual puteţi să faceţi şi câteva demonstraţii rugând persoane necunoscute să vă ajute să ajungeţi la o adresă sau să vă spună ce autobuz ar trebui să luaţi pentru a ajunge undeva.
Regula cea mai importantă este să rămână pe loc (dacă sunt în siguranţă. Dacă nu, să meargă în cel mai apropiat loc unde nu sunt expuşi pericolelor. De ex. pe trotuar). Pentru a depăşi panică ce îi va copleşi când vor realiza ce se întâmplă, le putem sugera să stea drepţi şi încrezători precum un copac. Să respire adânc şi să ne caute cu privirea în mulţime.
Dacă se trezesc singuri într-o mulţime de oameni necunoscuţi e important ca cei mici să ne strige. Tare şi clar, pe numele complet. Eu le-am explicat fetelor că toţi copiii îşi strigă mamele “Mami” aşa că nu va fi nicio diferenţă dacă şi ele vor striga la fel . Indicaţia a fost să strige Ana Mitrus (sau Cristi Mitrus) ca să putem să le localizăm imediat.
Cine pleacă se întoarce aşa că e important ca cei mici să rămână pe loc. Mă refer la situaţiile în care de exemplu vă urcaţi în metrou şi cumva ei rămân pe peron. Să stea acolo nemişcaţi pentru că voi veţi cobora la prima staţie şi vă veţi întoarce la ei. Dacă situaţia este invers, ei se urcă în metrou iar voi nu reuşiţi aceeaşi performanţă, să coboare la prima staţie şi să aştepte liniştiţi pentru că veţi apărea şi voi cu următorul metrou.
Dacă nu ştiu ce să facă, cel mai indicat este să se uite după o femeie cu un copil şi să-i ceară ajutorul (şi aici e nevoie de puţin exerciţiu pentru că nu orice femeie e de încredere la fel cum nu toţi bărbaţii sunt periculoşi. Însă mă bazez că ştiţi cum să-i învăţaţi să citească oamenii).
Indiferent cui îi cer ajutorul, este important ca cei mici să insiste să rămână pe loc. În aceeaşi clădire, pe aceeasti stradă, în acelaşi magazin. Cine vrea să-l ajute, nu trebuie să-l oblige să părăsească locaţia. Iar aici intervine următoarea regulă:
(…)
Citeşte mai mult pe meseriadeparinte.ro!
