Încă din clasa întâi, am fost întrebați la școală dacă suntem de acord cu participarea copiilor la cursuri de educație pentru situații în caz de incendiu și calamități naturale. Am fost de acord, dar eram convinsă în sinea mea că sunt doar o pierdere de timp. Vreo doi ani, la serbarea de final, copiii au primit printre alte diplome și cea de participare la cursul respectiv.
Apoi, s-a întâmplat să ia foc o casa de lângă școală. În câteva minute totul era plin de fum negru, copiii țipau îngroziți “o să murim“, “Colectiv“, doar că în timpul acesta urmau inconștient indicațiile pe care le primiseră la curs.
Profesorii, de asemenea, știau ce să le spună copiilor, i-au aliniat și au pornit ÎN ORDINE spre ieșire, i-au îndepărtat de școală și au început să sune părinții că să știe unii de alții.
Am fost îngrozită când am aflat de pericolul care pândea după gard, dar trebuie să recunosc că nu mă așteptăm la atâta promptitudine într-o școală de stat. Nu credeam că sute de copii pot fi evacuați rapid și ordonat, fără intervenția autorităților.
Am greșit, recunosc, în special când am luat în râs cursurile de instruire pentru situații de urgență. Și din păcate nu am fost singura, toți părinții gândeau cam la fel.
Dar să nu uităm că totuși, sunt cursuri de educație pentru viață și, alături de multe altele, cum ar fi educația civică, financiară și educația pentru sănătate, pot salvă vieți la propriu.
Pentru adulți nu știu să se facă undeva cursuri similare. Singură ocazie în care am primit niște informații extrem de utile, a fost la începerea cursurilor de limbă engleză la British Council. Acolo am avut o ședința rezervată exclusiv pentru a fi informați despre căile de evacuare, puncte de întâlnire, ce trebuie să facem și ce nu, în caz de calamitate (incendiu, cutremur,, etc. ).
Câteva dintre cele mai simpliste reguli spun că:
În casă: Dacă ești într-o clădire în timpul unui cutremur, rămâi acolo și protejează-te. Procedurile recomandate în Japonia și Statele Unite, sunt simple, și asigură protecția individuală prin trei mișcări simple: ghemuit, acoperit și protejat. Ghemuirea se face cu față în jos, la podea, pe genunchi și coate sau palme, iar capul trebuie acoperit cu brațele sau palmele, pentru protecție. Pentru mai multă siguranță, este utilă adopostirea lângă diverse obiecte solide (acestea lăsând un spațiu gol lângă ele în caz de prăbușire) și cât mai departe de ferestre. Cel mai sigur este spațiul dintre două obiecte mari, (două paturi, două mese, două mobile),ce delimitează așa zisul triunghi al supraviețuirii. De asemenea, se recomanda spațiile de lângă un obiect mare și voluminos, cum ar fi un dulap, frigiderul sau mașină de spălat, piciorul unei grinzi.
(...)
Citește mai mult pe meseriadeparinte.ro
