Să îţi hrăneşti copilul, în zilele noastre, nu este deloc uşor. Pe umerii părinţilor se pune o presiune imensă, mai ales că rezultatele cercetărilor recente susţin că zeci de milioane de copii sunt supraponderali sau au o alimentaţie nesănătoasă.
În cartea Fearless Feeding: How to Raise Healthy Eaters from High Chair to High School, autorii Castle, Jill, Jacobsen şi Maryan Paperback susţin că principalele greşeli pe care părinţii le fac în alimentaţia celor mici sunt cauzate de lipsa cunoştinţelor despre alimentaţie şi că, odată ce părinţii îşi formează o imagine de ansamblu despre acest proces, le este mult mai uşor să îşi hrănească micuţii sănătos.
Care sunt, conform autorilor mai sus menţionaţi, principalele greşeli pe care părinţii le fac în alimentaţia copiilor?
Insistă cu mâncarea: Cercetările arată că peste 85 % dintre părinţi cred că ei ştiu cel mai bine de câtă mâncare are nevoie copilul lor, forţându-l adesea să termine de mâncat tot ceea ce este în farfurie, cu promisiunea că doar aşa va primi desert.
De ce este greşit? Cantitatea de hrană de care un copil are nevoie este înnăscută şi diferă de la un individ la altul. Atunci când un părinte insistă ca cel mic să mănânce mai puţin sau mai mult, îi transmite acestuia că nu trebuie să aibă încredere în nevoile propriului corp şi, drept consecinţă, capacitatea lui înnăscută de a-şi auto-regla pofta de mâncare îi este pusă în pericol.
Ce este de făcut – Academia Americană de Pediatrie recomandă adoptarea strategiei „părintele decide ce, când şi unde să mănânce copilul, iar cel mic decide dacă şi cât de mult să mănânce”. În acest mod, copilul nu va mânca mai mult decât simte nevoia, iar mesele vor fi mai puţin stresante şi copilul mai sănătos.
►Citeşte şi Mamă, tată, aţi înnebunit cu mâncarea voastră?!
Nu îşi asumă autoritatea parentală: Copilul aflat în faţa televizorului spune: „mami, mi-e foame!”, aşa că mămica se repede la bucătărie şi aduce numaidecât o gustare, fericită că cel mic a cerut singur. Numai că un astfel de comportament creează un precedent, iar copilul de-abia aşteaptă să fie în parc, în maşină sau să se joace pe tabletă şi să ceară mâncare, ştiind că mami îi dă oricând şi oriunde.
De ce este greşit? Copilul nu învaţă să mănânce pentru că trebuie, ci pentru că aşa este obişnuit. Aşa că el nu va şti cum este ca stomacul să îţi ceară mâncare, va şti doar că primeşte câte o gustare ori de câte ori are chef. Rezultatul? Lipsa unui orar alimentar, regim alimentar dezordonat şi nesănătos şi sensibilitate crescută faţă de alimentaţie, la indicii mediului înconjurător.
Ce este de făcut? Stabileşte un orar de alimentaţie şi un cadru potrivit – cum ar fi masa din bucătărie. Copiii între 3 şi 5 ani au nevoie de mâncare la 2–3 ore, preşcolarii la 3-4 ore , iar copiii mai mărişori la aproximativ 4 ore. Dacă cel mic se grăbeşte să plece şi nu vrea să mănânce tot, aminteşte-i peste cât timp va fi următoare masă.
Oferă prea multe alternative – Dacă a devenit un obicei ca atunci când ai pus mâncarea în farfurie cel mic să refuze să mănânce şi tu să te oferi imediat să îi găteşti altceva, însemnă că trebuie să schimbi ceva.
Care este greşeala? Copiii pot învăţa să iubească anumite alimente, iar dacă tu te oferi rapid să îi găteşti un meniu special, diferit de restul familiei, înseamnă că vei sfârşi gătind la nesfârşit, creând obiceiuri alimentare nesănătoase, cultivând moftul şi răsfăţul.
Ce este de făcut? Implică-l în stabilirea meniului, dar nu îi oferi mai mult de două-trei alternative – “Ce gătim astăzi: peşte la cuptor, mazăre sau amestec de legume?”. Copilul va fi încântat să simtă că este un factor de decizie şi nu va îndrăzni să refuze, ulterior, mâncarea.
Insistă prea mult cu legumele – Atunci când întrebi părinţii despre alimentaţia copilului, cu siguranţă 80 % dintre ei vor spune că este tare greu să introducă legumele în alimentaţia celui mic.
Care este greşeala? Dacă cineva îţi spune zi de zi se mănânci sarmale, mai ai vreo poftă de sarmale? Cu cât forţezi copilul să mănânce un aliment, cu atât mai reticent va fi să facă acest lucru.
Ce este de făcut? În primul rând, nu insista de 3 ori pe zi cu acelaşi lucru. Nu numai legumele sunt bogate în nutrienţi, ci şi fructele. Dar pentru că este drept că şi legumele au rolul lor, încearcă să le oferi în variante diferite şi cât mai aspectuoase: legume deghizate în brioşe, dovlecei umpluţi cu legume, lasagna cu dovlecei, pacheţele de primăvară sau smoothie-uri.
Consideră îngrijorător ceea ce este normal – Fără să ştie la ce să se aştepte, în funcţie de etapele de dezvoltare, majoritatea părinţilor consideră că anumite atitudini faţă de alimentaţie sunt îngrijorătoare şi, drept urmare, acţionează în consecinţă – bebeluşul refuză piureul, preşcolarul este pretenţios, şcolarul vrea să mănânce ceea ce mănâncă şi colegii lui, adolescentul intră la dietă, mămica o ia razna.
Care este greşeala? Toate aceste comportamente sunt normale! Părinţii nu trebuie „să repare” aceste atitudini, ci să lucreze cu cel mic, astfel încât să găsească o cale de mijloc.
►Citeşte şi Despre diversificare, experiența mea – copilul care nu mănâncă nimic
Ce este de făcut? Trebuie ca părintele să fie informat cu privire la aceste stadii de dezvoltare şi, astfel, să fie pregătit să nu o ia personal. După cele şase luni în care se recomandă hrănirea exclusiv la sân, părintele poate începe diversificarea, încercând să îl apropie pe micuţ de cât mai multe gusturi. După doi anişori, ritmul de creştere nu mai este atât de rapid, aşa că cel mic nu mai are nevoie de atât de multă mâncare, iar părintele nu trebuie să îl forţeze. Şcolarul vrea să simtă că aparţine unui grup, aşa că trebuie ajutat să facă asta prin alimentaţie, găsind o cale de compromis. Şi,în ciuda comportamentului, adolescenţii încă au nevoie de părinţi, aşa că părintele trebuie să îi pună întrebări şi să îl ajute să înţeleagă de ce nu e bine ce face (dacă, într-adevăr, nu este bine).
►Citeşte şi Diversificarea alimentației la bebeluși. Recomandări avizate de specialist
