Copiii care se confruntă cu probleme de atenție și comportament tind să ajungă să câștige mai puțini bani, să termină mai puțini ani de școală și să aibă o sănătate mentală și fizică mai precară ca adulți, în comparație cu copiii care nu prezintă probleme de atenție și comportament timpuriu, potrivit cercetării publicate de Asociația Americană de Psihologie.
Copiii care au probleme de atenție au mai multe șanse să aibă niveluri mai scăzute de educație ca adulți, iar cei care se luptă cu impulsivitatea au mai multe șanse să aibă probleme cu legea, arată cercetarea.
„Studiul nostru a găsit un sprijin larg pentru ideea că experiențele și abilitățile timpurii ale oamenilor contează cu adevărat atunci când ajung la vârsta adultă, în ciuda a tot ceea ce se întâmplă între ele”, a spus autorul principal al studiului, Andrew Koepp, de la Universitatea Texas din Austin.
Studiul este o „replicare conceptuală” a unei lucrări influente publicate în 2011, care a examinat datele a 1.037 de copii care s-au născut în Dunedin, Noua Zeelandă, la începutul anilor 1970 și au fost analizați în următoarele trei decenii. Această cercetare a fost prima care a găsit dovezi longitudinale pe scară largă prin care problemele cu autocontrolul în copilărie au fost direct legate de rezultate negative la vârsta adultă.
O replicare conceptuală este un studiu care testează ipotezele unui studiu original folosind diferite metode și este un pas cheie în avansarea științei.
„Studiul Dunedin a primit multă atenție în literatura de cercetare și în presa populară în ultimul deceniu, dar încă nu știam dacă aceste constatări s-ar reproduce cu persoane din alte țări”, a spus Koepp.
„Așadar, întrebarea noastră principală a fost: Dificultatea de a controla atenția și comportamentul în copilărie prezice sănătatea și succesul adulților în SUA și Regatul Unit, așa cum a făcut cu eșantionul din Noua Zeelandă?”
Pentru a investiga acest lucru, el și colegii săi au examinat datele de la participanți din Regatul Unit și Statele Unite. Grupul din Marea Britanie a inclus peste 15.000 de participanți la Studiul Național de Dezvoltare a Copilului, toți au trăit în Anglia, Scoția sau Țara Galilor, s-au născut în decurs de o săptămână în 1958 și au fost urmăriți până la vârsta de 42 de ani. Grupul din SUA a cuprins 1.168 de participanți la Studiu despre îngrijirea timpurie a copilului și dezvoltarea tinerilor, care s-au născut în 1991 în 10 spitale din SUA și au urmat până la vârsta de 26 de ani.
În ambele studii, participanții, părinții și profesorii lor au fost chestionați de mai multe ori în timpul copilăriei. Sondajele au inclus măsuri ale impulsivității, neatenției și hiperactivitatii copiilor acasă și la școală. Mai târziu, ca adulți, participanții au răspuns la întrebări despre aspecte ample ale vieții lor, inclusiv educația, cariera, finanțele și sănătatea fizică și mintală.
Cercetătorii au analizat datele folosind metode statistice similare cu cele ale studiului Dunedin și au găsit rezultate foarte asemănătoare: atenția și problemele de comportament din copilărie au fost asociate cu o gamă largă de rezultate mai slabe la vârsta adultă.
„Am fost surprinși de cât de aproape s-au aliniat descoperirile noastre din grupurile de participanți din Statele Unite și Regatul Unit cu studiul original din Noua Zeelandă. De fapt, în unele dintre modelele statistice pe care le-am rulat, rezultatele au fost identice. Aceasta este o veste grozavă pentru domeniul nostru, deoarece înseamnă că suntem pe un teren mai solid când spunem că abilitățile copiilor de a-și controla atenția și comportamentul sunt abilități importante de viață. Acum putem indica studii longitudinale din trei țări, cuprinzând trei generații diferite, când facem această afirmație”, a transmis Koepp.
Cercetătorii au vrut, de asemenea, să vadă dacă problemele de atenție și comportament măsurate în diferite etape ale copilăriei pot prezice rezultatele la vârsta adultă. Studiul original a analizat o medie a măsurilor luate în timpul copilăriei participanților; în noul studiu, cercetătorii au analizat separat măsurile luate în copilăria timpurie, copilăria mijlocie (vârstele de 7 până la 9 ani) și adolescența timpurie (11 ani).
În general, ei nu au găsit dovezi că vreo perioadă a determinat asocierea dintre comportamentul copilăriei și rezultatele la adulți.
„Cred că descoperirile noastre arată clar că identificarea modalităților de a ajuta copiii să-și dezvolte abilitățile de a-și gestiona atenția și comportamentul la orice vârstă ar putea aduce dividende reale și îi poate pune pe calea succesului”, a spus Koepp.
Copiii cu probleme de atenție și comportament vor avea câștiguri mai mici și o sănătate precară la vârsta adultă, spun studiile
