Ai un prichindel nazdravan, care nu sta o clipa locului si nici nu-i asculta pe adulti? Ai primit reclamatii de la educatoare sau de la alti parinti? Deja ti s-a sugerat ca juniorul tau sufera de ADHD? Un astfel de diagnostic nu se pune in orice conditii. Si nu de catre oricine. Mai multe detalii am aflat de la profesor psihopedagog Maria Dima, consiler scolar in Bucuresti.
Daca ai un copil la gradinita, inevitabil ai auzit sau vei auzi de ADHD, cel mai intalnit sindrom in randul prescolarilor, atribuit mai ales prichindeilor nazdravani.
Ce este ADHD-ul? Tulburarea hiperkinetica cu deficit de atentie, ADHD (acronimul locutiunii din engleza Attention Deficit Hyperactivity Disorder) este o tulburare psihiatrica, de neuro-dezvoltare, care afecteaza mai ales copiii si se manifesta prin imposibilitatea acestora de a se concentra asupra unui anumit subiect sau unei anumite actiuni. Netratata poate avea consecinte negative pe termen lung (psihologice, sociale, economice).
Cum poti stii daca cel mic sufera de ADHD? Iata care sunt recomandarile Mariei Dima, profesor psihopedagog si consilier scolar in Bucuresti.
- Organizatia Mondiala a Sanatatii si Institutului National de Statistica apreciaza ca 220.000 de copii romani sufera de ADD/ADHD. Cine pune acest diagnostic?
Diagnosticarea copiilor cu ADHD poate fi stabilita doar de un expert. Specialistii pot fi medicii neuropshiatri sau psihologii care lucreaza in domeniul clinic.
- De la ce varsta se poate pune un astfel de diagnostic si care sunt simptomele?
Manifestarile hiperactivitatii debuteaza inca din primul an de viata. Parintii observa la copilul lor o energie exagerata, tulburari de nutritie si somn, tipete. Este bine ca parintele sa consulte un specialist. Nu intodeauna aceste manifestari indica tulburari de hiperactivitate. Diagnosticul nu se pune, de regula, inainte de trei ani.
Copilul hiperactiv prezinta o simptomatologie specifica:
• deficitul de atentie (nu observa detaliile, adeseori greseste in efectuarea temelor din cauza neatentiei, intampina dificultati cand trebuie sa-si mentina atentia un timp indelungat, da impresia ca nu asculta cand cineva vorbeste, nu urmeaza intrutotul cerintele si nu poate finaliza sarcinile primite, adesea respinge sau evita sarcini care ii solicita efort mintal)
• hiperactivitatea (isi misca mainile si picioarele, nu-si gaseste locul pe scaun, se ridica de pe scaun si alearga se catara in situatii can ar trebui sa stea pe scaun, este agitat si are o activitate motorie exagerata, care nu poate fi influentata prin reguli sociale)
• impulsivitatea (raspunde fara sa astepte ca intrebarea sa fie formulata, nu poate sa-si astepte randul in activitatile de grup sau in timpul jocului, intrerupe activitatea celorlalti, vorbeste foarte mult, neluand in seama constrangerile sociale)
- Care sunt cauzele care provoaca ADD/ADHD?
Nu exista o explicatie clara si atotcuprinzatoare a aparitiei ADD/ADHD la copii. Cei mai multi oameni de stiinta considera ca principala cauza este generata de tulburarile cerebrale, factori ereditari dar si de conditiile in care traiesc (familie, cresa, gradinita, scoala – acestea influenteaza manifestarea si evolutia tulburarii).
- In general, sunt suspectati de ADD/ADHD prescolarii hiperactivi. Se pot incadra in acest diagnostic si cei mai putin energici, despre care parintii spun ca reactioneaza prea greu, ca sunt lenesi?
Sunt copii diagnosticati cu ADD/ADHD care au tulburari de deficit de atentie, intampinand dificultati in mentinerea conentrarii atentiei un timp indelungat, nu pot finaliza sarcinile primite. Acestia par lenesi, dar nu sunt. CeImportant este ca parintele sau cadrul didactic sa nu se grabeasca sa puna un diagnostic. Numai expertul este abilitat in diagnosticare. De multe ori, se confunda comportamentul copilului cu ADHD cu cel al copilului care are carente educationale sau tulburari psihice.
- Exista mai multe nivele ale acestei tulburari? Poate avea forme usoare sau grave?
Pot exista copii care prezinta una sau mai multe simptomatologii ale tulburarilor de tip ADD/ADHD si anume: deficitul de atentie, hiperactivitatea, impulsivitatea. Altii prezinta tulburari hiperactive pronuntate. De asemenea, sunt copii care manifesta toate aceste simptome, dar acest lucru nu inseamna ca si sufera de aceasta tulburare. De aceea, pentru diagnosticare, se tine cont de mai multe aspecte: sa aiba o constanta de cel putin 6 luni in comportamentul copilului si simptomele sa apara inainte de varsta de sapte ani.
- Tot mai multi parinti critica metodele educative de la gradinita si scoala, in ce priveste un copil cu ADD/ADHD. Cat de instruiti sunt educatorii / invatatorii sa recunoasca simptomele?
Cadrele didactice au la dispozitie materiale spre documentare, cursuri de formare continua care abordeaza aceasta problema privind integrarea copiilor in invatamantul de masa. Cadrul didactic nu este abilitat in stabilirea unui diagnostic. De multe ori, anumite comportamente ale copiilor, desi conduc spre ADHD, indica de fapt ca acestia au anumite carente educationale. De aceea revin si subliniez importanta diagnosticarii acestor copii de catre specialist, medicul neuropsihiatru.
- Ce se intampla cu un copil din momentul in care este diagnosticat cu ADD/ADHD? Atat din punct de vedere medical cat si social…
Diagnosticul ADHD se poate pune in urma realizarii anamnezei, discutii cu parintii copilului suspectat de ADHD, analiza activitatii in gradinita sau in scoala. Aceste evaluari vor fi completate de examene medicale, examene neurologice si teste de inteligenta. Medicul neuropsihiatru este cel care recomanda tratamentul medicamentos, daca este necesar. Psihologul face terapie comportamentala, iar consilierul acorda consiliere psihopedagogica.
- Cum ar trebui sa reactioneze parintii? Ce pot face acestia acasa cu cel mic?
In primul rand, parintii care observa un comportament problematic la copilul lor (cum ar fi: deficitul de atentie, hiperactivitatea sau impulsivitatea) se vor adresa specialistului spre diagnosticare si impreuna cu acesta, daca se confirma diagnosticul, vor stabili pasii pe care trebuie sa-i faca in familie. Chiar daca terapeutul lucreaza la cabinet cu pacientul, familia este obligata sa urmeze acasa propriul program, cu masurile specifice de diminuare a manifestarilor comportamentale, sub indrumarea psihologului.
- Dar educatorii , invatatorii?
Cadrele didactice vor urmari crearea unui mediu de invatare adaptat prin eliminarea factorilor de distragere vizuala, auditiva, strategii bazate pe rutina. Imbunatatirea comunicarii respectand principiile claritatii, consencventei, pasilor marunti, demonstratiei practice, feed-back-ul imediat. Se recomanda trecerea treptata de la o activitate la alta (oferind mici perioade relaxare/ de joc). Ca strategii de evaluare sunt recomandate acordarea de timp suplimentar realizarii sarcinilor evaluarii: evaluari orale/ scrise/ practice facute din secvente scurte, cu pauze de relaxare intre ele.
Foto: Hepta
