Eram cu Alex în parc într-o zi de weekend. Era deja ora prânzului şi puţinii copii care mai erau acolo păreau deja destul de morocănoşi probabil de foame, de somn, de cald.
Alex era într-o formă de zile mari. După vreo 20+ coborâri pe tobogan în cele mai neobişnuite moduri s-a dus să se dea pe un cal din acela pe arc. Nici nu se instalase bine pe el pregătit să îl scuture bine, că s-a trezit cu o fetiţă mai mică decât el, care spunea că e calul ei şi că vrea să dea pe el.
Exact ca data tecută nu am zis nimic, aşteptând să văd ce se va întâmpla. După ce s-a gândit puţin, Alex i-a răspuns fetiţei foarte relaxat: “Bine. Atunci eu mă duc să mă dau în altceva.”
Am mai spus-o şi sunt încă la fel de convinsă că valorile, dar şi comportamentele copiii le învaţă văzându-le la noi, părinţii (şi la alţi adulţi implicaţi în creşterea lor).
Ei nu vor face ce le spunem noi să facă, ci vor face ce ne văd pe noi că facem:
- vor fi politicoşi, vor spune “mulţumesc”, vor saluta dacă văd asta în comportamentul părinţilor zilnic;
- vor mânca sănătos dacă şi restul familiei mănâncă aşa;
- vor respecta reguli cum ar fi traversatul pe culoarea verde a semaforului atunci când adulţii cu care sunt procedează aşa (şi le explică mereu de ce e important) oricât de grăbiţi ar fi şi oricât de bine ar cunoaşte semaforul respectiv;
- vor fi empatici dacă sunt ascultaţi şi înţeleşi acasă;
- vor arunca resturile la gunoi pe strada dacă şi părinţii fac asta;
- vor învăţa să respecte, când sunt şi ei respectaţi;
- îşi vor cere iertare în măsura în care văd asta în jurul lor şi în măsura în care ne cerem iertare de la ei (sau de faţă cu ei) când e nevoie…nu e nicio ruşine în a face asta; nu e semn de slăbiciune;
- vor învăţa să fie liberi şi autonomi atunci când vor fi încurajaţi să acţioneze singuri (în limitele de siguranţă) fără să fie certaţi pentru stângăcii.
Pentru copiii noştri suntem modele şi asta e o responsabilitate mare pe care trebuie să ne-o asumăm în mod conştient. Iar ei ne ascultă şi ne observă chiar şi atunci când se pare că sunt implicaţi în activităţi. Copiii sunt mereu atenţi la ceea ce facem şi absorb tot, ca nişte bureţi. Ne văd cum reacţionăm la stres. Se uită la cum îi tratăm pe ceilalţi. Sunt atenţi la cum gestionam emoţiile.
(…)
Citește mai mult pe cristinaotel.ro!
