Copilul este in bula sa de vise si dumneavoastra va ingrijorati un pic. Pana cand trebuie sa il lasati sa se deconecteze de la realitate si cand trebuie sa interveniti?
Momentele de inactivitate si de reverie sunt indispensabile pentru inflorirea copiilor nostri.
Un copil visator este un copil pasiv?
Deloc! Copilul care viseaza este pasiv activ, adica pare pasiv, dar e cu adevarat activ…
Parintii pot interveni in timpul acestor momente de reverie?
Da, de ce nu? Cand copilul dumneavoastra viseaza, puteti sa il intrebati la ce se gandeste. Parintii pot sa ii vorbeasca sau chiar sa faca un schimb de pareri cu copilul in mod ludic. Intotdeauna putem inventa cu un copil. Dar daca nu vrea sa vorbeasca despre asta, nu il fortati.
Nu trebuie totusi sa il lasati prea mult timp singur in lumea sa.
Nu, nu trebuie sa il lasati singur, mai ales cand e vorba de un adolescent. Pentru ca reveriile unui adolescent pot mai usor sa ia proportii depresive. Un adolescent care ramane alungit in patul sau fara sa faca nimic si cu ochii fixati in tavan toata ziua, este un copil in dificultate.
In acest moment este vorba despre fantasme care il impiedica sa actioneze si sa traiasca?
Da. Nu trebuie sa il lasati sa ajunga pana acolo. Intotdeauna trebuie sa incercati sa pastrati echilibrul intre vis si realitate… intre vis si actiune! Puteti incerca sa impartasiti cu copilul lumea sa ludica, pentru a-l tenta sa ajunga din urma lumea sa, dar si sa il sustineti si sa il dinamizati in proiectele viitoare.
Incepand din ce moment trebuie sa va ingrijorati?
Un copil care nu se afla decat in imaginatia sa si care raspunde intotdeauna alaturi de paravanul sau este un copil in dificultate. In acest caz trebuie sa va ganditi sa consultati un specialist. Copilul dumneavoastra nu trebuie sa viseze tot timpul pentru ca risca uneori sa se inchida complet in lumea sa.
Un copil trebuie in aceeasi masura sa vina in contact cu realitatea pentru a avea experienta vietii. Este absolut necesar. Trebuie sa gasiti un echilibru intre lumea imaginara si realitate. In schimb, un copil care viseaza pe moment si care accepta anumite constrangeri ale vietii curente: scoala, teme, etc. si care nu este indaratnic la toate consemnarile exterioare, nu este in pericol pentru ca accepta sa participe la invataturile vietii.
Si daca incepe sa viseze la scoala?
Atunci cand un copil incepe sa viseze la scoala, nu inseamna ca scoala este neaparat cauza. Daca nu poate sa se concentreze inseamna ca inca nu a fost capabil sa invete acest lucru. Exista ceva in viata sa care il impiedica: o suparare, violenta, un traumatism, un doliu… Nu e obligatoriu sa fie vina scolii. Un copil visator evadeaza din realitatea dura si poate din neintelegerea adultilor.
Televizorul favorizeaza imaginatia?
Televizorul este un mediator intre realitate si vis, dar ea prezinta de toate si nu are importanta ce, mai ales imagini care il pot supara pe copil. Parintii trebuie sa fie foarte prudenti pentru a-i putea ajuta pe copii sa stapaneasca imaginile pe care le vad. Nu este deloc bine ca un copil sa isi petreaca timpul in fata televizorului, pentru ca, incepand din acest moment, nu mai este vorba de mediere, ci de identificare. Copilul se identifica, cu ceea ce vede si acest lucru il poate impinge la trecerea la acte periculoase pentru el.
Cartile sunt mult mai bune, dar este si mai bine sa incercati sa cititi cu copilul. Fiecare citeste cate un paragraf sau fiecare pagina sa. Cartile valoreaza mai mult decat televizorul deoarece copilul este liber sa isi potejeze imaginatia, contrar televizorului, care ii impune propriile sale imagini.
Copilul meu viseaza ziua
