Ti se face inima cat un purice cand il auzi vociferand, desi stii ca l-ai pus la culcare de nici o ora? Nu te grabi cu concluziile, copilul poate doar vorbeste in somn.
Cand eram mica, prindeam „posturi straine” in somn, asa mi-au spus niste copii cu care am impartit cabana intr-o tabara printr-a patra. Lor li se parea amuzant, eu nu-mi aduceam aminte nimic dimineata; daca n-am luat-o la sanatoasa dormind in pijamale, sa ma gaseasca profesorii spaland rufe la rau, tot e bine. Probabil mai faceam asa pe-acasa, dar ce sa se auda din camera mea?
Am uitat incidentul pana cand al meu copil a inceput sa dea semne de vorbarie in somn. Prima data cand l-am auzit, m-am apropiat de camera lui cu inima stransa si cu ciuda ca: „Hai, frate, abia a adormit! S-a si trezit?!” – frustrarea oricarei mame care nu mai apuca sa faca ceva si pentru sine.
Am avut inspiratia sa mai astept un pic pe langa usa, s-ascult ce se mai intampla. Nimic. Tacere. Pe monitor totul bine. Episodul s-a repetat si la somnul de noapte, si la cel de pranz. Copilul meu vorbeste in somn. Nu mult, cateva cuvinte. Si nici nu cheama pe cineva, doar verbalizeaza neutru.
Sursa foto: babycentre.co.uk
Vorbitul in somn nu e periculos
Ca sa nu te prinda nepregatita sufleteste un asemenea episod, iata ce am aflat despre vorbitul in somn:
-
Acest obicei este unul ereditar, dar nu-i obligatoriu sa se manifeste la copii daca parinti sunt vorbitori in somn. Inventariaza-ti trecutul si roaga-ti si partenerul sa faca asta; daca va aduceti aminte de ceva-ceva episoade de vorbarie nocturna, e posibil sa treaca si copilul vostru prin asta.
-
Vorbitul in somn se petrece, de obicei, in somnul superficial, non-REM. In cursul somnului de noapte de 12-14 ore al unui copil de aproximativ un an exista cinci momente de tranzitie intre stadiile de somn, adica acel somn de suprafata. Este cel mai probabil ca vorbitul sa se petreaca in aceste perioade de tranzitie, dar, de asemenea, copilul poate vorbi in oricare moment al somnului, in functie gradul de stimulare la care a fost expus in timpul zilei.
-
Aproximativ 80% dintre copiii de 1-3 ani vorbesc in somn (adica au cel putin un episod din acesta, nu trebuie s-o faca neaparat cu regularitate ca sa fie inclusi in statistica). In gama de varsta 3-10 ani, procentul copiilor care fac asta scade la 50%. Iar dintre adulti, aproximativ 5% mai sufera de verbalizari nocturne. De obicei, copiii scapa de aceste episoade pana in adolescenta, daca au depasit pragul varstei de 10 ani cu vorbitul in somn.
-
Episoadele de somnilocvie tin, in majoritatea cazurilor, 30 de secunde. Dar exista situatii in care adormitul spune propozitii intregi si turuie timp de cateva minute.
- Programul de peste zi poate favoriza vorbitul in somn. In afara de factorul ereditar, somnilocvia mai este potentata si de:
- Interactiunile zilnice ale copilului – cu cat este expus mai multor experiente noi intr-o perioada scurta de timp, cu atat este mai probabil ca cel mic sa le retraiasca in somn (aceasta ajuta la procesul de invatare) si sa dea, uneori, pe dinafara de agitatie.
- Suprastimularea si somnul de zi – cu cat copilul este mai „:haituit” de stimuli, nu-si face somnul de zi deloc, il face incomplet sau chiar doarme prea mult la pranz, cu atat si somnul de noapte va fi mai agitat.
- Cosmarurile si frica de intuneric mai pot declansa vorbitul in somn. Ambele apar in jurul varstei de doi ani, cand se instaleaza asa-numita „gandire magica”, iar imaginatia copiilor trece printr-o perioada exploziva.
In principiu, vorbitul in somn nu prezinta niciun pericol. Totusi, urmareste copilul ca sa observi cat de des o face, cat de mult tin episoadele de somnilocvie, daca are probleme de respiratie asociate acestui fenomen, daca are tendinte de somnambulism, daca nu-si face somnul bine – este morocanos, nemultumit, necooperant si agitat in urma somnurilor cu vorbe. In aceste cazuri care iti starnesc ingrijorarea adreseaza-te medicului cu aceasta problema.
Sursa foto articol: antisupernanny.wordpress.com
