Am văzut un clip, un experiment social în parc ce mi-a făcut inima să o ia la trap. La propriu! Apoi m-am întrebat: cum pot să-mi protejez copilul?
Alexia mea este reticentă cu străinii, nu vorbește cu oricine, nu primește lucruri de la oricine. Așa este ea, pur și simplu, de mică, de la 2-3 ani. Nu am instruit-o noi în sensul acesta. Ba chiar m-am supărat de N ori că am un copil ”antisocial”, spre deosebire de mine, care mă bag în seamă ușor cu oamenii. Ba chiar am avut momente în care m-am simțit ușor jenată de faptul că am un copil care se uită urât la cei care îi întind mâna, goală sau cu ceva dulce, ori se strâmbă la cei care o întreabă pe un ton pisicos ”Cine e prințesa asta?”.
Apoi am analizat lucrurile la rece. Am ajuns la concluzia că e mai bine așa. E mai ”safe”, căci nu va putea fi dusă de nas de orice străin cu gânduri… necurate. Am început, chiar, să mă simt în siguranță că fiica mea nu va pleca cu primul străin care îi întinde o ciocolată, sau care o ia de mână spunându-i că l-am trimis eu să o ducă la magazin să îi ia ceva dulce. Sau mai știu eu ce texte folosesc ”răpitorii”. Acum că are 5 ani și poate face mai bine diferența între prieteni și ”restul lumii” am început să-i spunem Alexiei să vorbească doar cu cei pe care îi cunoaștem noi, cei cu care ne vede că vorbim și noi, dar nu se știe niciodată…
(...)
Citește mai mult pe blogulmamei.ro!
