Am puține subiecte despre care îmi vine greu să scriu.
Cred că orele de terapie, vorbitul singură în oglindă, berea rece din frigider, prietenele mele care mă ascultă mereu când le sun, sora care este izvor neîntrerupt de încurajare, cireșele și pepenele roșu m-au ajutat să trec peste anumite văgăuni din viața mea.
Au mai rămas câteva. Iar una dintre ele este școala.
Copil de mențiune
Fiecare moment în care-mi amintesc de școală, îmi dă fiori reci pe șira spinării. Simt mirosul de dimineață cu care mă întâmpina clasa, un miros închis de praf și clor care încă mă mai sperie uneori. Îmi văd colegii zâmbind, făcând glume, iar eu stau ca stana de piatră în bancă. Nu pot vorbi, sunt paralizată complet.
(...)
Citeşte mai mult pe mamipetocuri.ro
