Olița și scutecul sunt subiectele care ne dau mari bătăi de cap atunci când devenim mame.
E mai mult preocuparea noastră de a-i scăpa de ‘oribilul’ scutec, decât a lor.
Citim, întrebăm în stânga și dreapta, cumpărăm olițe care de care mai colorate dar și chiloței cu personaje de desene animate și nimic… Copilul pur și simplu ‘refuza’ cooperarea. Ba ne mai și enervăm când ‘vecina’ ne povestește cum al ei stă pe oliță de la 6 luni.
► Citește și Cum învăţăm copilul să facă la oliţă? Metoda celor trei zile care, teoretic, nu dă greş
Și mama spune despre mine că stăteam de 9 luni. Eu nu cred. Cred că sigur mă jucam cu ea și cam atât. Dar cine sunt eu să o contrazic?
Atenție!
Dacă face la oliță sau la toaletă cu reductor, NU înseamnă că e gata să renunțe la scutec.
Ce am făcut eu?
Ca și la spălatul pe dinți, în toată treaba cu oliță a fost despre a le da timpul lor să își dorească acest lucru.
Exemplul personal în educația copilului este cel mai important, pornind de la lucruri atât de mărunte cum sunt caca la oliță sau perierea dinților.
Încă de când au început să meargă i-am luat cu mine, de fapt au mers ei după mine, la baie. Ori de câte ori foloseam wc-ul le spuneam o poveste despre ce fac eu acolo și cât de bine mă simt că nu îmi fac nevoile în chiloței.
Ușor, ușor le-am stârnit curiozitatea și au vrut să încerce și ei ‘ca mami’ .
Ce greșeli să evitați?
Olița în cameră de zi
Doamne câți copii am văzut pe oliță în mijlocul sufrageriei ba mâncând, jucându-se sau citind cărți.
Copilul va face orice altceva decât ce trebuie, pentru că nu va înțelege rostul ei.
Olița NU trebuie să plece din baie pentru că cel mic să asocieze clar rolul oliței și ce activități se petrec acolo.
(...)
Citește mai mult pe zanascutecel.ro
