La şedinţa cu părinţii de luni, doamna ne-a spus că va face două mici excursii cu copiii săptămâna aceasta: o vizită la Muzeul Satului şi o alta la staţia de pompieri. Apoi, ne-a atras atenţia că ia serios în calcul varianta de a nu-i mai lua în a doua excursie pe cei care o supăra la Muzeul Satului. Iar la pompieri se anunţă distracţie, nu glumă: te lasă să te urci în maşinile lor, îţi arată cum funcţionează furtunul, staţia, poate chiar poţi să apeşi 2-3 butoane şi să încerci un costum special. Da, nu-i o vizită pe care un copil de 7 ani ar vrea să o rateze.
“Foarte bine le faceţi, să se înveţe minte!” Spune pe un ton apăsat o mamă aşezată în băncuta din dreapta mea. În rest, tăcere, nimeni nu are nimic de comentat, în frunte cu mine. Deşi simţeam să spun multe. M-a deranjat partea cu “să se înveţe minte” spusă atât de pătimaş, înflăcărarea cu care era susţinută pedeapsa drept unică soluţie la problemele lor de comportament. Şi ce pedeapsă: să nu mergi la staţia de pompieri, când tu arzi de nerăbdare să vezi ce şi cum se întâmplă acolo de când aveai vreo 2 anişori şi ascultai povesti despre eroii care lupta cu flăcările. Ba ţi-ai dori să devii şi tu pompier într-o bună zi şi-atunci ce bucurie mai mare decât să vezi un pompier adevărat, să îi strângi mâna şi să te lase să îi probezi casca. Dar nu, dacă cumva ieşeai din cuvântul doamnei în primă excursie, trebuiai învăţat minte şi-atunci nu mai pupai tu pompieri oricât te-ai fi rugat.
Mămica din dreapta mea a susţinut deci, încântată, propunerea doamnei. Eu am tăcut şi-am înghiţit şi-mi pare rău de nu mai pot acum.
Marţi au mers în vizită la Muzeul Satului. Albert a fost aşa entuziasmat, încât s-a căţărat pe o piatră şi a căzut. Un alt băieţel a lovit o fetiţă, iar colega lor N. “s-a dat în spectacol”. Ei au fost cei trei care au încălcat regulile, aşadar nu mai puteau participa la excursia de a doua zi.
Când a ajuns acasă, Albert mi-a povestit totul, aşa cum face în general:
- Si N. a plâns şi a implorat să fie iertată, mami, dar degeaba.
-Tu ai plâns, Albert?
-Eu nu.
-Dar ce-ai făcut?
-Am tăcut.
(…)
Citește mai mult pe www.ruxandraluca.ro!
