Saptamana trecuta am avut drept invitat pe dna psiholog Claudia Draganescu de la centrul Covorasul fermecat pentru a raspunde intrebarilor voastre legate de comportamentul copiilor. Mai jos va prezentam sfaturile dansei privind timiditatea la copii.
Anxietatea sociala si mutismul selectiv
Anxietate sociala este o frica intensa de anumite situatii sociale - in acest caz de a vorbi cu ceilalti. Faptul ca vorbeste doar cu anumite persoane (probabil cu cele in preajma carora se simte in siguranta) se numeste mutism selectiv.Anxietatea sociala se intalneste frecvent atat la copii, cat si la adulti, in variate forme.
1. Din pacate, de multe ori, adultii sau copiii interpreteaza refuzul de a vorbi drept nepolitete, aroganta, "fumuri". Acest gen de interpretari nu ajuta copilul sa se deschida fata de ceilalti. Asadar,in primul rand, este necesar sa nu o criticati pe fetita dvs. pentru ca nu vorbeste. In schimb, daca observati ca se uita la adultul sau la copilul care ii pune vreo intrebare, laudati-o ca s-a uitat si spuneti-i ca el vrea sa fie prietenos cu ea. Alteori, spuneti-i ca nu e nevoie sa vorbeasca, ci este de ajuns sa dea din cap sau sa arate (comunicarea prin gesturi o poate ajuta sa se simta mai sigura pe ea in preajma persoanelor cu care nu vorbeste).
2. Explicati-i ca intelegeti ca ii este greu sa vorbeasca cu cei pe care nu-i cunoaste bine si ca asta se intampla si altor copii, nu doar ei. Gasiti 2-3 persoane (adulti sau copii) care sa-i povesteasca cum au reusit ei sa depaseasca teama asta de a vorbi cu ceilalti.
3.Asigurati-o ca mereu o veti sprijini si ca va reusi, cu siguranta sa vorbeasca cu toata lumea. Puteti sa cautati pe internet povesti terapeutice despre anxietate sociala (de multe ori au un efect benefic asupra copiilor).
4. Fobiile se diminueaza o data cu expunerea sistematica. Asa incat, asigurati-va ca zilnic fetita dvs. participa la activitati de grup. Organizati acasa, cu adulti si cu alti copii, 2-3 jocuri de interactiune sociala. Intai, invitati prietenii cu care vorbeste si puneti-i sa-si impartaseasca diferite lucruri despre ei, pe rand("Mie-mi place rosu./ Eu mananc vara inghetata cu capsune." etc.). Apoi, in grupul in care se simte deja confortabil, aduceti un copil cu care nu vorbeste in mod obisnuit (sau un adult). Faceti activitati care ei ii plac foarte mult si incurajati-o sa comunice cu toata lumea (verbal sau prin gesturi). Pe masura ce se va obisnui cu oamenii, va incepe sa comunice si verbal. Daca nu vorbeste, nu o criticati. Dar e important sa fie in continuare expusa la situatii simple, cotidiene, de interactiune cu ceilalti.
5. Implicati-o in activitati fizice, sportive - ele nu sunt centrate pe vorbit, ci pe facut. Daca nu exista presiunea de a vorbi, se va simti in largul ei si va creste probabilitatea de a spune ceva cand e intrebata. Rabdarea celor din jur este esentiala in astfel de cazuri.
6. Folositi papusi pentru a exersa cu ea conversatii pe teme diverse. Ulterior,un adult cu care nu vorbeste poate lua papusa in mana si incepe o conversatie pe care fetita dvs. a mai purtat-o cu cineva cu care vorbeste. Papusile ajuta la distantarea emotionala.
7. Daca, incercand strategiile pe care le-am descris mai sus, constatati ca nu au niciun efefect asupra fetitei, mergeti cu ea la un psihoterapeut specializat in lucrul cu copiii.
Declansarea timiditatii
E putin probabil ca un copil sociabil, vorbaret, extravertit sa devina, dintr-o data, foarte timid, fara o cauza anume. Cu siguranta i s-a intamplat ceva neplacut, care a afectat-o.
La 4-5 ani, copiii au de regula tot felul de temeri care pot sa treaca de la sine sau nu. In conditiile in care timiditatea ei excesiva si selectiva ii afecteaza viata de zi cu zi, este necesar sa interveniti.
Se pare ca fetita dvs. se refugiaza in poala mamei ca sa se simta in siguranta. Probabil ca ea percepe alte persoane ca fiind "periculoase". Incurajati-o in continuare sa salute, dar nu o obligati si nu o certati daca nu vorbeste.
Oferiti-i cat mai multe ocazii in care sa cunoasca oameni noi, copii noi.
La gradinita, copiii si dna educatoare sa vorbeasca in continuare cu ea, sa o salute, chiar daca nu primesc raspuns verbal. Uneori si o privire sau un gest poate inlocui cuvintele.
