Am citit despre acest experiment la celebrul pediatru spaniol Carlos Gonzalez și mi-a rămas la suflet. Îl mai aplic și eu în perioade în care apetitul copilei mari pare că mai scade sau trece ea pe lista neagră anumite alimente (la noi sunt ciupercile, brânza și dovleceii). E drept, e un experiment pentru părinți cu nervii tari. Pentru părinți ai căror copii nu mănâncă de ceva luni cum scrie în cărți, sau poate ani. E pentru voi, care ați epuizat toate metodele deja și nu mai știți ce să mai faceți. Deși medicul pediatru vă spune că fetița sau băiețelul vostru e ok din punct de vedere fiziologic și că e în parametri. Dar voi vă întrebați mereu cu ce crește, dacă la masă face numai nazuri. Și oricum v-ați dat cu capul de pereți în bucătărie de nenumărate ori, printre oale și tigăi, gândind că pesemne copilul nu mănâncă din cauza voastră, că nu știți să gătiți, că nu cunoașteți prea multe rețete și tot așa. Coșmar de-a dreptul, din care pare că nu mai ieșiți. Aici e toată campania ”Copilul meu nu mănâncă”, începută acum 1 lună, cu toate articolele ei și cu toate răspunsurile de la medicul pediatru și medicul nutriționist.
Copilul meu nu mănâncă – câteva observații de început
Ziceam într-un articol din seria aceasta că nu va exista ziua în care fetița voastră să vină la voi și să zică așa: ”Mami, m-am gândit mai bine și de azi înainte m-am decis să mănânc tot ce îmi pui în farfurie, fără să mai fac nazuri. Așa vei ști și tu cât de mult de iubesc. Și sper că acest gest al meu ne va îmbunătăți relația.”. Vă vine să râdeți, nu-i așa? Și mie!
De aceea, schimbarea va fi nevoie să vină de la noi. Noi să facem legământ că nu vom mai forța copiii să mănânce sau că le vom face scandal la masă. Și să ne ținem de cuvânt!
(...)
Citeşte mai mult pe florinabadea.ro
