Dacă am învăţat cum să tăiem corect unghiile bebeluşului, înseamnă că am parcurs doar jumătate din drum. Pentru că da, a tăia unghiile celui mic nu se rezumă doar la tehnică, ci şi la strategie.
Dacă în primele luni este de ajuns să ştim cum să o facem, pentru că bebeluşul de bine, de rău, mai poate fi păcălit, atunci când mai creşte puţintel şi este capabil să ripostez, lucrurile se schimbă.
Şi cum dragoste cu sila nu se poate, nici tăiatul unghiilor cu sila nu este o soluţie. Este foarte important să ne punem în pielea celui mic, să înţelegem că el poate fi speriat – este vorba, totuşi, de instrument care îi taie o părticică din corp – şi să ne apropiem de el astfel încât tăiatul unghiilor să devină o plăcere. Şi cum putem face asta, dacă nu apelând la ceea ce îi place lui cel mai mult? Joaca.
Lawrence J. Cohen, psiholog specializat în jocul copiilor, terapie prin joc şi parentaj, a povestit în cartea sa An Exciting New Approach to Raising Children That Will Help You Nurture Close Connections, Solve Behavior Problems, and Encourage Confidence o metodă inedită, jucăuşă de a-ţi convinge copilul să stea să îi tai unghiile.
► Citeşte şi De ce sa NU pui manusi nou-nascutului
Teoria pe care el se bazează este aceea că trebuie să îi oferi copilului iluzia că el deţine controlul şi că tu te vei opri atunci când spune el. Jocul se numeşte “Opreşte-te şi pleacă” şi începe cam aşa:
Îl întrebi pe cel mic dacă vrea să vă jucaţi împreună “Opreşte-te şi pleacă”, iei forfecuţa (sau unghiera, după caz) în mână, te îndepărtezi de prichidel câţiva paşi şi îi spui: "dragul meu, eu vin acum cu forfecuţa asta minunată să îţi tai unghiile frumuşele, dar tu decizi când şi cum o facem, pentru că ne vom juca întruna. Când tu îmi spui “start”, mă apropii uşor de tine, când tu îmi spui “stop”, mă opresc! Apoi îmi spui iar “start” când să vin spre tine, şi iar “stop” când vrei să îngheţ în poziţia în care eram. Dar ţine minte: dacă trec prea multe secunde şi nu îmi spui “start”, am eu voie să fac asta. În schimb, va fi musai să mă opresc când tu vei spune iarăşi “stop”. Şi încă ceva: eu nu am voie să fac mai mult de un pas mic către tine, iar tu nu ai voie să spui stop de mai multe ori la rând".
A-i arăta copilului că el deţine controlului, că nu este forţat să facă nimic şi că, mai presus de atât, şi activităţile mai puţin plăcute se pot face în joacă - sunt trucuri care, puse în practică, de cele mai multe ori reuşesc.
Mai mult decât atât – faptul că te opreşti la auzul cuvântului stop îi va spori celui mic încredere în tine. El va decide când este momentul să îi tai unghiile şi cât va dura întreaga operaţiune.
Poate că, la prima vedere, vei spune că nu mai poţi găsi timp să te joci când îi tai unghiile, să te joci când îi dai să mănânce, să te joci când strângeţi jucăriile – dar gândeşte-te cât durează, în mod normal, pledoaria pentru a-l convinge că trebuie să facă toate aceste lucruri şi, mai apoi, întreabă-te: oare nu cumva merită investiţia?!
